Tu, cel dincolo de ploaie...
Cand vara se scurge incet spre toamna si incep ploile reci, tu esti dincolo de ploaie.. Acolo in spatele perdelei de picuri reci si grei, cu umerii lasati si privirea aruncata intrebatoare catre nori... Cand vantul bate puternic pe alei de parc uitate, tu le bati la pas cu gulerul ridicat si fruntea incruntata de un gand de dor... Cand o lacrima calda curge din ochiul meu drept mana ta stanga se ridica in aer sa o stearga oriunde in lume sau in timp ai fi... Te privesc plecand si imi e dor de zilele cand veneai... zilele cand soarele iti cobora gulerul hainei si iti descretea incruntarea de pe crestet... Cand ploua imi e dor de mirosul pielii tale vara tarziu ... In parcul amintirilor noastre cu banci de lemn si alei batatorite de atata dute-vino, azi ploua si cerul e gri... Trecem unul pe langa altul, ne oprim ne zambim ne apropiem mainile si ne juram sa nu uitam zilele cu soare...