Kiki's Thoughts

Cand sunt singura ma prinde din urma o urma de tristete... E ca impresia unei amintiri pe care nu o poti incadra temporal... E ca o adiere dulce de toamna cand frunzele sunt inca verzi dar simti schimbarea in vant... Cand sunt singura ma regasesc fredonand romante ... Cateodata ma surprind cantand dea dreptul si vocea pare sa nu fie a mea... E atat de plina de tristete ca ma atinge in suflet de parca o as auzii de altundeva.. E o voce ce parca vine din trecut...  Cand sunt singura ma gandesc la imbratisari moi si la sarutari furate ... Si ma gandesc tot mai adesea la inceputuri... Stii senzatia aceea cand iti amintesti o melodie cum incepe, dar niciodata cum se termina? Si repeti strofa aceea la nesfarsit si o lasi asa... Sa curga pe valuri de timp ... Fara sa inchei melodia... O lasi sa pluteasca in aer pana te invaluie intro plapuma de familiar si beatitudine... Cand sunt singura ma gandesc la buze moi si maini puternice.. La piele fierbinte sub buze suave... La privi...

Am nevoie de un moment in care sa taci sa ma privesti sa nu spui nimic doar sa asculti si sa ma atingi... Doamne, ma innebunesti!!! Dorinta e atat de mare incat ma frige pe sub piele!!!  Simt ca hainele sunt o inchisoare din care trebuie sa scap altfel se vor topi de pe mine... Vreau sa iti ating pielea racoroasa de pe piept si sa mangai in jos pana la cea fierbinte a coapselor. Vreau ca limba mea sa guste fiecare parte din tine incet si pe-ndelete.. Vreau sa stau cu spatele la tine sa ma cuprinzi de talie si sa imi saruti pielea gatului. Vreau sa ma prinzi de coapsa si de gat si sa ma saruti salbatic si carnal. Vreau apoi sa te uiti in ochii mei intens sa simt electricitatea dintre noi! Vreau sa ma afund in tot ce esti tu , in tot ce suntem noi, carnal si pasional.. Apoi, sa coboram incet de pe culmile extazului inapoi in corpurile noastre...  Sa iti mangai pieptul usor in timp ce desenezi figuri imaginare pe pielea fierbinte si uda a spatelui meu.....

“When we say things like, "people don’t change,” it drives scientists crazy, because change is literally the only constant in all of science. Energy, matter, it’s always changing, morphing, merging, growing, dying. It’s the way people try not to change that’s unnatural. The way we cling to what things were instead of letting them be what they are. The way we cling to old memories instead of forming new ones. The way we insist on believing, despite every scientific indiction, that anything in this lifetime is permanent. Chance is constant. How we experience change, that’s up to us. It can feel like death, or it can feel like a second chance at life. If we open our fingers, loosen our grips, go with it; it can feel like pure adrenaline. Like at any moment, we can have another chance at life. Like at any moment, we can be born all over again.“

Vreau sa vorbim despre noi... Despre tine si despre mine... Noi, goi in fata unui adevar mai mare decat noi.., Vreau sa vorbim despre atunci , despre acum, dar nu despre ce va fi... Vreau sa pot scoate acele cuvinte din mine, sa le las sa pluteasca in spatiul gol care ne separa... Vreau sa stiu si sa vad cum le asimilezi si incerci sa le procesezi... Nu ma grabesc, ai tot timpul din lume sa te hotarasti daca le accepti si daca vrei sa formulezi un raspuns... La ce ma astept? Nici eu nu stiu... Mie frica de NU, mie frica de poate, dar cred ca sunt paralizata de DA.... Vreau sa ma pot aseza in fata ta si sa iti vorbesc din inima... Din locul in care am ingropat tot ce era NOI... E un loc asa de frumos, plin de soare si caldura si dragoste... Tarziu in noapte, cand Luna ma priveste prin geam, deschid ochii si simt locul acela din inima cum vrea sa iasa... Cum imi striga in urechi:"spune-i... Spune-i tot si lasa lacrimile astea sa curga si sa spele in drumul lo...

Azi te iubesc mai mult ca ieri mai putin ca maine... Ma uit printre poze si mii se picteaza pe fata un zambet de MonaLisa... Acel zambet misterios care iti place tie sa il privesti cand sti ca citesc mesajul de la tine.. Sau cand imi scrii ceva ce ma face sa simt pana in adamcimea sufletului.. Ma uit la tine caraghios, la mine zambind langa tine indragostita sau misterioasa... Ma uit la poze cu noi tinandu-ne in brate sau de mana... Ma uit la ele si in zambetul meu isi fac loc si cateva lacrimi.. Nu, nu de tristete, ci de iubire... Doamne, cum pot transmite niste imagini atatea sentimente... Le consider comorile mele.. Nu avem multe impreuna...poate de aceea sunt asa de pretioase si dragi mie... In mine simt caldura momentelor acelea, fractiunilor de timp cand totul parea nou si plin de speranta si iubesc... Iubesc adanc , iubesc sincer , iubesc complet... Amintirea e atat  de vie incat simt ca in orice moment o sa imi ridic ochii si o sa te vad stand linistit pe canape...

M-am ridicat din pat singura si m-am asezat in intuneric... Am prelungit un vis in gand si apoi m-am gandit la tine... M-am gandit la nopti in care te vegheam cum dormi si in care parfumul corpului tau trezea in mine cele mai dulci dureri... Acum ma gandesc la tine cand esti singur.. Cand crezi ca nimeni nu te vede si stai linistit gandindu-te la.. Nu stiu la ce te gandesti cand esti singur.. Mi-ar place sa cred ca te gandesti la noi doi ghemuiti goi in patul tau ... Mi-ar place sa cred ca te gandesti la dupamieze lenese in care iti plimbi degetele prin parul meu absent, cu gandul atata de departe dar totusi aproape... Imi place sa ma gandesc la tine singur, in casa, plimbandu-te si facand ce faci tu deobicei.. Stand cu spatele la canapea si lucrand linistit la ceva, si apoi intorcandu-ti putin privirea sa vezi daca conturul corpului meu se mai zareste sub patura moale de pe canapea... Nu sunt acolo... Dar m-ai simtit atata de aproape incat as fi putut fi... Mi-ar pl...

Mi-e frica... Inima mea bate repede si stomacul e plin de "fluturi"... In mintea mea se deruleaza atatea scenarii si ma framant si ma intorc pe toate partile... Ma asez tremuranda pe fotoliu si ma fac mica in el, inchid ochii strans si sufletul mii se face mic ... Il aud in urechi cum bate ca inima unui iepure speriat... Mi-e frica... Doamne cat imi e de frica...  Vreau sa strig, sa urlu sa ma auzi de aici, sa vii si sa ma iei din starea asta... Mi-e frica... Mi-e frica pentru ca vreau ceva ce e imposibil, mi-e frica pentru ca de fiecare data cand inchid ochii te vad, acolo, asteptand. Si vreau sa fug la tine, sa nu ma uit inapoi, sa fug pe scari in sus si sa ma ascund in patul tau pentru o eternitate....pfff, vise!!! Dar , de unde esti tu, nu vezi cum tremur cand ma gandesc la tine... Nu vezi lacrimile uscate de pe obraz... Nu vezi cata frica am in mine... Nu vezi decat zambetul si nu auzi decat soaptele fierbinti...  Tu nu simti, de acolo de unde esti...

Dragostea n-are plural Cum nici „Te iubesc“ nu-i urmat de virgula si „dar“ „Te iubesc“ e atunci cand nu ai timp de sute de cuvinte „Te iubesc“ e atunci cand dragostea e tot ce ai, n-ai nevoie si de minte „Te iubesc“ trebuie tipat Sau pregatit din timp, spus pe un glas fricos si tremurat „Te iubesc“ trebuie simtit, trebuie ras, trebuie plans, trebuie dat tot Spune-mi „Te iubesc“ acum, aici, pe loc... Dragostea n-are plural Cum nici „Te iubesc“ nu-i urmat de virgula si „dar“ „Te iubesc“ e soptit din ochi prin privirile timide E tipat de indragostiti prin gesturi mici, fabulos de simple... „Te iubesc“ trebuie tipat Sau pregatit din timp, spus pe un glas fricos si tremurat „Te iubesc“ trebuie simtit, trebuie ras, trebuie plans, trebuie dat tot Spune-mi „Te iubesc“ acum, aici, pe loc!

Am asteptat sa fii singur ca sa te pot aborda...  Am asteptat in umbra caselor de pe strada sa fii doar tu si sa te pot privii nestingherita. Buna strainule... Te-am speriat sau doar nu te asteptai sa ma mai intalnesti in acest parc? Sti, m-a gandesc la tine mereu...  La buzele tale si privirea ta innorata... Si mi-e dor de tine in fiecare seara... Atatea lucruri , atatea intamplari , atatea schimbari au trecut peste mine intrun timp atat de scurt...  As vrea sa le impart cu tine... Cu strainul care nu ma judeca... Cu camaradul de drum care ma impinge sa inving... Cu omul a carui minte sclipitoare ma face se rosesc ... Buna strainule...  Stiu ca poate te-am oprit din drumul spre casa si poate e prea tarziu in noapte sa te impovarez cu toate astea... Stai doar un minut aici langa mine pe banca si asculta-ma chiar daca pentru ultima data... Apoi te las sa pleci.  Promit, am sa inchid ochii cand te vei ridica si promit sa nu ma ui...