Vreau sa vorbim despre noi... Despre tine si despre mine... Noi, goi in fata unui adevar mai mare decat noi..,
Vreau sa vorbim despre atunci , despre acum, dar nu despre ce va fi...
Vreau sa pot scoate acele cuvinte din mine, sa le las sa pluteasca in spatiul gol care ne separa... Vreau sa stiu si sa vad cum le asimilezi si incerci sa le procesezi... Nu ma grabesc, ai tot timpul din lume sa te hotarasti daca le accepti si daca vrei sa formulezi un raspuns...
La ce ma astept? Nici eu nu stiu...
Mie frica de NU, mie frica de poate, dar cred ca sunt paralizata de DA....
Vreau sa ma pot aseza in fata ta si sa iti vorbesc din inima... Din locul in care am ingropat tot ce era NOI...
E un loc asa de frumos, plin de soare si caldura si dragoste...
Tarziu in noapte, cand Luna ma priveste prin geam, deschid ochii si simt locul acela din inima cum vrea sa iasa... Cum imi striga in urechi:"spune-i... Spune-i tot si lasa lacrimile astea sa curga si sa spele in drumul lor lacatul de pe suflet..."
Am vrut de atatea ori sa iti vorbesc... Sa iti spun cat de mult doare ca nu suntem NOI, cat de mult doare ca timpul trece printre noi si ne multumim cu farame de magie...
Ce s-a intamplat cu noi? Unde ne-am pierdut? Eram niste copii frumosi care zambeam cerului senin, de mana... Acum ne ascundem prin colturi intunecate doar ca sa ne atingem buzele...
Vreau inapoi o zi cu soare... Vreau sa pot sa ridic ochi plini de lacrimi si sa vad ca si ai tai sunt la fel.
Spunemi de ce ne pedepsim? De ce ne ranim cand totul e... De ce ne complicam in detalii cand totul ar putea fii atata de usor...
E greu sa te misc din zona ta de confort si e aproape imposibil sa te fac sa te razgandesti... Dar poate intro zi, in mintea ta va incoltii gandul la noi. Pentru ca in inima deja stiu ca are radacini...
Suntem ca doua trenuri in noapte...schimba macazul si te rog, gandestete la noi...
Comments
Post a Comment