Scrisoarea a 2-a

 

Dupa zile intregi de arsita, a venit pe nesimtite ploaia. Bate tacuta la geamul meu si un vant rece vine dinspre miazazi.

Mai este doar o luna pana la Septembrie, luni. Si cu realizarea asta, imi dau seama ca anul e pe sfarsit. Si va trece si el si voi mai imbatranii, si inca un fir alb va marca trecerea lui…

Te-am visat azinoapte , in timp ce corpul meu ardea in naduseala noptii, visele mele erau reci si departe.. 

… aveai un palton negru si moale si te plimbai linistit prin parc cand te-am oprit si te-am sarutat. Pentru cateva secunde am simtit prin vis buzele tale pe ale mele. Un sarut atat de adevarat de parca era smuls din realitatea unei amintiri…

Ti-am mangaiat obrazul si mi-ai zambit stiutor.. apoi ai pornit din nou pe drumul tau, lasandu-ma in urma ta. M-am asezat pe banca de lemn intunecat si am asteptat. 

Norii gri si grei se plimbau lenes pe cer si mirosea a zapada. M-am cutremurat in somn de un frison rece si sanii mi-au impuns prin camasa de noapte. Am ridicat ochii spre nori, dar mam intalnit cu ochii tai , adanci fantani intunecate … “ firul rosu al destinului ma leaga de tine , straina… nu ma urma , mergi alaturi de mine”…

Dimineata a venit pe nesimtite si am incercat sa uit.. dar firul rosu al destinului m-a tras mereu de coarda inimii si nu am putut uita..

Nu-mi cere sa uit amintirile noastre, 

Sunt tot ce mi-au ramas…

Nu-mi cere sa intorc privirea spre Soare - 

Prefer sa trec ploaia cu tine …la pas.

Nu-mi cere sa uit atingeri furate, 

Sarutari ce ma lasau fara glas, 

Nu-mi cere sa ma trezesc din fantezie , visare…

Firul rosu al destinilui o sa ne fie busola si compas. 

Ploaia bate in fereastra ..am sa deschid geamul sa las aerul rece sa racoreasca camera in care visez .. si poate in noaptea asta, de undeva de departe… va mirosii a zapada ..