Kiki's Thoughts

> Am adormit prea devreme in seara asta si m-am trezit dupa cateva ore in intuneric. Ochii nu se obisnuisera inca cu intunericul din camera asa ca i-am inchis inapoi ca poate poate sa visez .. sa te visez … M-am regasit intr-o cafenea, asezata la masa de langa geam, intr-un decor alb-negru, ca si cum as fi pasit intr-o schita de Revelion dintr-o vreme apusa. In geam batea o ploaie marunta si pe masa in fata mea , isi ridica domol si lenes aburul, o cana de ceai. M-am pierdut cu ochii pe geam, parca cautand in imaginea distorsionata ceva. O amintire de al carui colt nu ma puteam atinge, un cantec iubit care statea pe varful limbi dar nu iesea din inchisoarea buzelor mele. Aprind o tigara si ma bucur de fumul care ma invaluie si ma simt mai la locul meu in decorul acesta straniu. Ma uit catre usa, apoi catre scaunul gol din fata mea. Liniste. Liniste si jazz. Ridic cana la buze si simt aroma de amintire, de vanilie si hibiscus. Si atunci intrii in cafenea. Scuturi umbrela neagra de...

Simt cum se termina anul. Magazinele se umplu de luminite si am schimbat deja hainele pentru unele mai groase. Diminetile sunt reci si friguroase si soarele parca se pregateste sa ne paraseasca lasand in locul lui cerul gri. Simt cum ceata ia stapanire peste parcul nostru si uda pavaje si banci. Copacii devin negri cu pete de portocaliu acolo unde toamna inca se mai incapataneaza sa ramana agatata. Simt cum iti ridici gulerul de la palton si cum seara te duci la culcare din ce in ce mai tarziu sperand si asteptand Luna sa apara pe cerul negru fara stele. Simt cum trece timpul prin noi cu fiecare vatalug de ceata care imi umezeste parul cand ma plimb pe strada pustie in salbaticia in care m-am autoizolat. Simt cum mergi in pas cu mine , cu ochii in fata , la distanta de un cuvant. Desi drumurile noastre sunt de ceva vreme paralele, cumva, undeva ne intersectam mereu atrasi ca magnetii, insetati dupa atata viata . Simt vie in noi ceva , un ceva ce se prinde cu dintii de suflet...