Scrisoarea a 3-a

Simt cum se termina anul. Magazinele se umplu de luminite si am schimbat deja hainele pentru unele mai groase. Diminetile sunt reci si friguroase si soarele parca se pregateste sa ne paraseasca lasand in locul lui cerul gri. Simt cum ceata ia stapanire peste parcul nostru si uda pavaje si banci. Copacii devin negri cu pete de portocaliu acolo unde toamna inca se mai incapataneaza sa ramana agatata. Simt cum iti ridici gulerul de la palton si cum seara te duci la culcare din ce in ce mai tarziu sperand si asteptand Luna sa apara pe cerul negru fara stele. Simt cum trece timpul prin noi cu fiecare vatalug de ceata care imi umezeste parul cand ma plimb pe strada pustie in salbaticia in care m-am autoizolat. Simt cum mergi in pas cu mine , cu ochii in fata , la distanta de un cuvant. Desi drumurile noastre sunt de ceva vreme paralele, cumva, undeva ne intersectam mereu atrasi ca magnetii, insetati dupa atata viata . Simt vie in noi ceva , un ceva ce se prinde cu dintii de suflet, ceva ce ne cheama mereu inapoi si stiu ca vom simtii mereu la fel, oricata viata ar trece printre noi..si atunci cand parul va fi alb si simti ca ai trait prea mult, voi fi tot aici.. pentru ca te simt .