Kiki's Thoughts

Mai tii minte stelele?  “Hai iubite la plimbare, Carul Mare roate are, Si ne poarta acum prin noapte, Mai departe, mai departe...” Iti aduci aminte o seara cu cerul senin si fara Luna, cand vantul fosneste a inceput de vara prin fruzele proaspete ale copacilor? Iti aduci aminte cum arata stelele noaptea tarziu?  Seamana cu niste licurici atarnati in panze imateriale de pajanjen. Miroase a vara dar ploua a toamna.  Vremea e la fel de capricioasa , ca o printesa imbufnata pe printul ei. Si sti, e frig inca seara cand ma plimb printre copacii.  Si e inca frig, cand ma ratacesc serile cu privirea in sus la stele. Nu ma asteptam sa ma gandesc la tine, plimbandu-ma pe sub salcami.  Nu ma asteptam sa deapan amintiri in gand , uitandu-ma pierduta in zare cu ochii lipiti de infinitatea stelelor deasupra mea. Ma asteptam sa ma gandesc la mine, la luptele mele interioare, la slabiciunile mele, la cat de repede par sa uit zilele aste...

Am facut curatenie in apartamentul blocat in timp. Am scos la aer caiete, amintiri si poezii. Le-am adunat apoi incet pe toate si am observat ceva ce m-a intristat. Ca nu am poze cu tine. Ca nu am poze cu mine. Ca nu am nimic pe hartie care sa imi aduca aminte de noi. Intr-o era digitala , ai spune, e aiurea sa mai tii poze pe hartie. Toate sunt digitale si te pot vedea oricand... Dar mie imi e dor de o amintire palpabila. Tin minte cum udam cu lacrimi o scrisoare cand eram mica. Cum ascundeam sub perna o scrisoare iubita sau o poza ... ca pe o comoara nepretuita ce nu avea voie sa iasa la lumina decat seara. Seara , cand dupa aventurile zilei, ma puneam in pat si descopeream sub perna aceeasi hartie moale , aceeasi poza cu marginile murdare si inmuiate in saruturi si lacrimi de speranta. Doamne cat timp a trecut de atunci? 5 ani? 10 ani? 20 ?!? .. cum am lasat sa treaca timpul pe langa mine, fara sa am nimic care sa imi aminteasca de fluturii in stomac, ...

Stau in pragul unei case si astept. As bate la usa dar nu mai e nimeni acasa. Am cheie, sau cred ca am avut.. Pe obraji curg siroaie de lacrimi. Lacrimi inghitite in ani de zile, lacrimi fierbinti de rusine si de durere.. Sunt unele momente in viata cand trebuie sa te opresti din ceea ce faci , pentru ca faci rau. Pentru ca provoci mai multa durere chiar daca tu vrei sa provoci doar dragoste.. sunt momente cand trebuie sa te uiti inapoi si sa vezi ce nu ai vrut sa vezi.. cat de mult ai gresit si cata durere ai lasat in spatele tau.. Asa ca plang... plang lacrimi fierbinti de rusine... mie rusine de mine pentru ca am lasat sa se intample asa ceva. Nu am scuza si nici nu vreau sa caut vreo vina... Am insistat in incapatanarea mea ca eu sunt cea nedreptatita, ca eu sunt cea care sufera... doamne cat am fost de oarba...  Am sa curm eu durerea si am sa ma opresc. Am sa te dezleg de mine si am sa stau in pragul casei ... am sa ma dezleg de tine si am sa ard firul rosu ...