Amintiri cu parfum de toamna..
Am facut curatenie in apartamentul blocat in timp.
Am
scos la aer caiete, amintiri si poezii.
Le-am adunat apoi incet pe toate si am
observat ceva ce m-a intristat.
Ca nu am poze cu tine.
Ca nu am poze cu mine.
Ca
nu am nimic pe hartie care sa imi aduca aminte de noi.
Intr-o era digitala , ai
spune, e aiurea sa mai tii poze pe hartie. Toate sunt digitale si te pot vedea
oricand...
Dar mie imi e dor de o amintire palpabila.
Tin minte cum udam cu lacrimi o scrisoare cand eram mica.
Cum ascundeam sub perna o scrisoare iubita sau o poza ... ca pe o comoara
nepretuita ce nu avea voie sa iasa la lumina decat seara. Seara , cand dupa
aventurile zilei, ma puneam in pat si descopeream sub perna aceeasi hartie
moale , aceeasi poza cu marginile murdare si inmuiate in saruturi si lacrimi de
speranta.
Doamne cat timp a trecut de atunci? 5 ani? 10 ani? 20 ?!?
.. cum am lasat sa treaca timpul pe langa mine, fara sa am nimic care sa imi
aminteasca de fluturii in stomac, de zilele de neliniste, de noptile toride?..
Si apoi... am gasit-o...
Pitita intr-o cutie simpla de carton, cu urme galbene de
buze si de lacrimi.. o bratara de cuartz.
Imi aduc aminte cum ti-ai incruntat fruntea ca nu erau
stele cum ai fi vrut tu.
Si langa ea, o alta minune.. un inel de guma roz.. inima
mi-a dat pe langa si mi-a pufnit plansul ... asa ... din amintire...
Cand de un 8 martie mi-ai spus “stiam ca doar tu ai putea
sa intelegi acest inel”.
Asa ca.. uite amintirile noastre... piatra si zambete,
lacrimi si sarutari sarate, iubire si dorinte, toate la un loc in lucruri atat
de banale...
Cautand prin albume de poze digitale am gasit o poza alb
negru cu tine, suparat in fata unui
tort. Tii minte ce mi-ai zis? “Nu am mai sarbatorit ziua mea demult” si doamne
cat m-am bucurat ca ti-am putut oferii acel tort.
Am mangaiat ecranul si mi-am adus aminte de ce gust avea
crema..
Ciudate amintirile astea... au parfum si zgomot si te fac
sa te simti pentru cateva secunde acolo..
In camera aceea mica, pe balconul aglomerat , uitandu-ne
la strada goala..
In fata blocului, cand sarutul ne-a pecetluit soarta
pentru totdeauna..
In asternut , cu spatele la tine cand mi-ai spus prima
data ca ma iubesti...sau, ca si tu , ma iubesti...
Toate amintirile erau acolo... Doar noi, noi nu mai eram...
Comments
Post a Comment