Amintiri cu parfum de toamna..



Am facut curatenie in apartamentul blocat in timp.
Am scos la aer caiete, amintiri si poezii.
Le-am adunat apoi incet pe toate si am observat ceva ce m-a intristat.
Ca nu am poze cu tine.
Ca nu am poze cu mine.
Ca nu am nimic pe hartie care sa imi aduca aminte de noi.
Intr-o era digitala , ai spune, e aiurea sa mai tii poze pe hartie. Toate sunt digitale si te pot vedea oricand...

Dar mie imi e dor de o amintire palpabila.

Tin minte cum udam cu lacrimi o scrisoare cand eram mica.
Cum ascundeam sub perna o scrisoare iubita sau o poza ... ca pe o comoara nepretuita ce nu avea voie sa iasa la lumina decat seara. Seara , cand dupa aventurile zilei, ma puneam in pat si descopeream sub perna aceeasi hartie moale , aceeasi poza cu marginile murdare si inmuiate in saruturi si lacrimi de speranta.

Doamne cat timp a trecut de atunci? 5 ani? 10 ani? 20 ?!? .. cum am lasat sa treaca timpul pe langa mine, fara sa am nimic care sa imi aminteasca de fluturii in stomac, de zilele de neliniste, de noptile toride?..

Si apoi... am gasit-o...

Pitita intr-o cutie simpla de carton, cu urme galbene de buze si de lacrimi.. o bratara de cuartz.

Imi aduc aminte cum ti-ai incruntat fruntea ca nu erau stele cum ai fi vrut tu.

Si langa ea, o alta minune.. un inel de guma roz.. inima mi-a dat pe langa si mi-a pufnit plansul ... asa ... din amintire...

Cand de un 8 martie mi-ai spus “stiam ca doar tu ai putea sa intelegi acest inel”.

Asa ca.. uite amintirile noastre... piatra si zambete, lacrimi si sarutari sarate, iubire si dorinte, toate la un loc in lucruri atat de banale...

Cautand prin albume de poze digitale am gasit o poza alb negru cu tine,  suparat in fata unui tort. Tii minte ce mi-ai zis? “Nu am mai sarbatorit ziua mea demult” si doamne cat m-am bucurat ca ti-am putut oferii acel tort.

Am mangaiat ecranul si mi-am adus aminte de ce gust avea crema..

Ciudate amintirile astea... au parfum si zgomot si te fac sa te simti pentru cateva secunde acolo..

In camera aceea mica, pe balconul aglomerat , uitandu-ne la strada goala..

In fata blocului, cand sarutul ne-a pecetluit soarta pentru totdeauna..

In asternut , cu spatele la tine cand mi-ai spus prima data ca ma iubesti...sau, ca si tu , ma iubesti...

Toate amintirile erau acolo... Doar noi, noi nu mai eram...

Comments

Popular posts from this blog

Noapte albastra

If there was only one more day

Cercuri vicioase