La Boeheme...
E o dimineata friguroasa de februarie, si din toate cafenelele din oras, a trebuit sa intru in cea in care esti tu. Ma scutur de zapada de pe palton, si imi pun mainile inghetate pe obrajii fierbinti. In local se aude o melodie suava si calda, un jazz cunoscut a carui cuvinte parca le pot intuii. Fac cativa pasi, si realizez, ca la masa din colt, de langa geam, stai tu. Aburul se ridica din cana ta de ceai. Ma privesti linistit. Nu mai e nimeni aici inafara de noi. Ma indrept spre tine cu pasi inceti si simt privirea ta pe mine. Imi pun paltonul pe scaun, imi scot caciula si parul se revarsa pe umeri. Ma asez in liniste langa tine, si imi las capul pe umarul rau. - Bun venit acasa, straino! Imi spui soptit, cu buzele in parul meu. Nu spun nimic. Ascult doar melodia linistitoare si inchid ochii. Parfumul tau se amesteca cu aroma ceaiului si oftez incet. Si stam asa, amandoi; eu rezemata de umarul tau, uitandu-ne pe geam , la ...