In miez de noapte

Stau in pragul unei case si astept.

As bate la usa dar nu mai e nimeni acasa.

Am cheie, sau cred ca am avut..

Pe obraji curg siroaie de lacrimi. Lacrimi inghitite in ani de zile, lacrimi fierbinti de rusine si de durere..

Sunt unele momente in viata cand trebuie sa te opresti din ceea ce faci , pentru ca faci rau. Pentru ca provoci mai multa durere chiar daca tu vrei sa provoci doar dragoste.. sunt momente cand trebuie sa te uiti inapoi si sa vezi ce nu ai vrut sa vezi.. cat de mult ai gresit si cata durere ai lasat in spatele tau..

Asa ca plang... plang lacrimi fierbinti de rusine... mie rusine de mine pentru ca am lasat sa se intample asa ceva.

Nu am scuza si nici nu vreau sa caut vreo vina...

Am insistat in incapatanarea mea ca eu sunt cea nedreptatita, ca eu sunt cea care sufera... doamne cat am fost de oarba... 

Am sa curm eu durerea si am sa ma opresc. Am sa te dezleg de mine si am sa stau in pragul casei ... am sa ma dezleg de tine si am sa ard firul rosu dintre noi cu lacrimi ..

Nu sunt cuvinte care sa poata exprima cat de mult ma doare ca te-am ranit atata de adanc.. toata iubirea si dragostea am sa o plang din mine si am sa o las in nori de ploaie pentru tine, pentru ca nu merit sa port in mine iubirea ta...

Cred ca cel mai mult doare faptul ca mi-am dorit atata de mult ceva ce puteam avea cu atata usurinta.. si am facut totul pe dos..

Acum, cred ca e prea tarziu... stau umila cu capul plecat.. si-mi plang rusinea si dorintele si.. 

Pielea mea va plange dupa atingerea ta si blestemul meu de-o viata va fi sa stiu ca m-ai iubit...

Buzele mele vor arde de dorinta dar le voi musca pana la sange ..

Nu cer nimic, am trecut de momentul in care as mai fi avut vreun drept sa cer ceva de la tine... te iubesc doamne cat te iubesc... 

Nu spune nimic, inteleg...

Nu am sa spun “adio” niciodata , dar nici nu am sa te mai fac sa suferi...

Te dezleg de mine te dezleg de noi, las sa moara visul, noaptea sa ma inghita, sa ma stearga cu buretele , toata, din mintea ta. Sa stearga durerea, sa stearga parfumul , sa stearga intepatura din suflet, cand te gandesti, vreodata, la mine.

Nu ma ierta, uita-ma... e tot ce merit.. nu imi baga in seama lacrimile, mi le merit pe deplin..

Nu ma plange, pune-ma pe un raft si uita-ma acolo... si intr-o zi , promit, va durea mai putin..

Daca asta e ce vrei ca sa nu mai suferi, daca asta trebuie sa fac ca sa imi incep penitenta.. atunci asa sa fie...

Imi pare atat de rau ca te-am ranit ... daca as putea , as lua toata durerea in mine...

Sunt atata de invinsa, derurata si infranta... e momentul sa aiba macar unul din noi liniste.. 

Lasa-ma macar atat sa iti daruiesc..linisite..

Nu am sa spun “adio” pentru ca nu pot, ar durea prea tare. Nu am sa spun “la revedere” pentru ca sunt ultima persoana pe care o vrei acum in preajma ta. Prefer sa nu spun nimic, ca sa nu fac mai mult rau.. dar macar, te mai pot visa...