Straini pe o alee, la ceas de seara
Visez cateodata ca ne intalnim intr-o alee. Asa, din intamplare. E noiembrie, e frig si ploaia tocmai s-a oprit. Porti un palton negru cu gulerul ridicat iar eu am un palton mov inchis si o floare alba mare la rever. Pletele imi lucesc in lumina felinarelor din picaturi de ploaie. E liniste. Atata de liniste incat pe pietrele aleei se aud doar pasii cizmelor mele cu toc. Ne oprim la cativa pasi distanta si ne uitam unul la celalalt... Parem doi straini surprinsi intr-o fotografie alb-negru. Ne-ar fi usor sa trecem unul pe langa altul, mergand pe drumul nostru. Dar acesta este drumul nostru. Pana aici ne-a adus. Fata in fata.. Umerii tai se lasa in jos a resemnare si din floare mea alba cade o petala spre pamant. In balta curata pluteste precum o barca pe un lac linistit. Buzele mele roz tremura si fac un pas spre tine. Zgomotul tocului pe piatra cubica are rezonanta stranie si e parca gong-ul care ne rupe de realitatea serii si ne afunda in magia unei...
Comments
Post a Comment