Buna strainule...
Am asteptat sa fii singur ca sa te pot aborda...
Am asteptat in umbra caselor de pe strada sa fii doar tu si sa te pot privii nestingherita.
Buna strainule...
Te-am speriat sau doar nu te asteptai sa ma mai intalnesti in acest parc?
Sti, m-a gandesc la tine mereu...
La buzele tale si privirea ta innorata...
Si mi-e dor de tine in fiecare seara...
Atatea lucruri , atatea intamplari , atatea schimbari au trecut peste mine intrun timp atat de scurt...
As vrea sa le impart cu tine...
Cu strainul care nu ma judeca...
Cu camaradul de drum care ma impinge sa inving...
Cu omul a carui minte sclipitoare ma face se rosesc ...
Buna strainule...
Stiu ca poate te-am oprit din drumul spre casa si poate e prea tarziu in noapte sa te impovarez cu toate astea...
Stai doar un minut aici langa mine pe banca si asculta-ma chiar daca pentru ultima data... Apoi te las sa pleci.
Promit, am sa inchid ochii cand te vei ridica si promit sa nu ma uit dupa tine cum strabati parcul cu pas agale si cu gulerul la haina ridicat...
Promit sa nu te mai petrec cu privirea... Dar nu am nimanui sa ii spun ce am facut...
Buna strainule...

This comment has been removed by a blog administrator.
ReplyDelete