Somewhere only we know...

Turnul de fildes e parasit...camerele goale si reci. Am stat in fata cladirii din caramida si fier si am privit in sus..balconul locuitorului turnului era gol. Mi-l amintesc exact ca in prima zi cand l-am vizitat pentru prima data: rece, gri, barbatesc.

 Zicea ca are nevoie poate de mana unei femei...mereu l-am contrazis. NU are ce cauta mana de femeie intr-un turn de fildes, un refugiu si o temnita pentru barbatie. 

Azi arata la fel ca in prima zi. La fel de gol. La fel de impersonal. Degeaba am incercat toti sa il umplem cu simtiri, cu zambete, cu lacrimi... 

Am incercat chiar sa fac curatenie intr-o zi in el. Era atat de frig incat m-am acoperit cu o patura si am adormit intr-una din camerele lui. Am incercat sa il umplem de pasiune si prin cotloanele lui inca se mai aud gemete, scancete, rugaminti... 

 Poate un zambet, un raset de copil v-a rupe vraja turnului. 

Acum locuitorul s-a mutat la castel. 

Sper sa fie cald in castel. 

Am auzit ca are semineu. Am auzit ca are scari care urca spre o camera de unde poti vedea stelele. Am inteles ca are paznic si geamuri mari catre rasarit. 

 Ramai cu bine turn de fildes.Nu am sa te uit; in inima mea ai locul tau special si de neinlocuit.