Primul sarut
A fost odata ca niciodata un baiat si o fata... si o reintalnire pe o trecere de pietoni...
Iti mai aduci aminte acele cateva zile pana ne-am intalnit prima data, doar noi doi?
Tot ce imi aduc aminte este ca aveam un zambet permanent lipit pe fata... fiecare secunda era un ghem de tensiune...
Pot sa descriu fiecare moment al intalnirii noastre.. gustul ceaiului de fructe de padure... cum conversatia curgea usor... cum am schimbat masa la care stateam... cat de greu ne-am hotarat sa plecam..
Iar cand mi-ai zis ca ma conduci pana acasa, am crezut ca plutesc...
Cate nimicuri si glumite am schimbat pana mi-ai luat geanta din mana si mi-ai agatat-o in ramura unui copac ?
Oare cum ai reusit sa ma iei in brate atat de natural, de parca fusesem acolo de asa de mult timp?
Tin minte ca in momentele acelea putine intre cuvintele mele care se topeau in intunericul din jurul noptii si secunda cand buzele tale le-au atins pe ale mele... m-am topit.. in acel moment perfect in timp , o simfonie canta in sufletul meu ...
Stiai oare atunci , ca in acel moment , inima mea a ratat o bataie?
A fost cel mai perfect “primul sarut” din viata mea...
De fiecare data cand ne certam , cand te raneam, cand ma raneai... cand lasam orgoliile sa ne domine... de fiecare data tanjeam pentru acel sarut.. perfect..moale dar senzual... pervers si plin de promisiuni... puternic si inrobitor...tu...
Daca e sa nu mai ramana nimic din noi undeva in timp, o sa am mereu sarutul tau gravat pe buze, in suflet, in dragoste...
Comments
Post a Comment