Scrisoarea 1-a

 

E liniste in coltul meu de lume in seara asta. Luna e rosie si mare, ca o felie de pepene parguit. Pe cerul negru de vara vad presarate miliare de stele , atat de multe si de stralucitoare incat ma fac sa ma simt ca un graunte de nisip…

Palele ventilatorului deabea fac fata la zapuseala din camera in care stau, lungita in pat, gandindu-ma la … sincer? La tine.

Trec zile, saptamani, ani ! Si eu ma gandesc tot la tine. 

Stii, as vrea sa iti scriu scrisori. Pe hartie parfumata, sa asez ganduri ascunse si sa le trimit … dar sti, sertarul e plin de hartie si de pene, calimara are cerneala.. dar sunt scrisori care nu le voi trimite niciodata.

Par nedreapta , egoista, pentru ca vreau sa fiu mereu in gandul tau , desi..

Am incercat sa imi traiesc viata linistita, am incercat sa cladesc ceva de care sa fiu mandra - atunci de ce ma simt ca o impostoare? De ce simt ca totul  e doar un vis si ca atunci cand ma voi trezii, voi fi in patul tau.. al nostru? Apoi as cobora din mansarda visurilor noastre in bucatarie sa imi fac un ceai rece si sa te sarut pe frunte.. ne-am continua ziua de acolo de unde am lasat-o si am fi fericiti..

Mintea noastra e ciudata - creeaza niste scenarii care par atat de adevarate incat cateodata, cel mai des, ne pacalesc ca ar fi adevarate. Putem traii vieti intregi in cateva secunde , putem avea cosmaruri care dureaza ani, toate doar in imaginatia noastra. 

Ma gandeam azi la tine.. la calatoria ta dureroasa in ultimii ani , la cum am fugit la tine sa iti alin pentru cateva minute sufletul. Ma gandeam prin cate incercari ai trecut si cate te mai asteapta, si am plans. Lacrimi mari si fierbinti au udat perna mea , din ciuda ca nu pot sa fiu eu cea care te alina acum. 

Si apoi, am adormit. Un somn obosit, zbuciumat de trairi atat de puternice incat m-am zbatut in somn. Te vedeam negru, intr-un nor de furtuna. Incercam sa ajung la tine, dar trimiteai vantul sa ma indeparteze. Doar in momentul in care am ingenunchiat cu capul plecat ai pasit inspre lumina. Mi-ai luat fata in palme, m-ai sarutat fierbinte si plin de foame. M-ai tras aproape si te-am imbratisat.

Viata e o calatorie lunga , mai lunga decat ne asteptam, si cateodata asta ma sperie.

Fiecare zi imi demonstreaza ca suntem legati pe viata , de un fir rosu al destinului. Ce inseamna asta pentru noi doi , sincer nu stiu. Stiu doar ca , fara tine , nu as fi eu. 

Lasa-ma sa ma plimb prin amintirile noastre, lasa-ma sa le traiesc ca si cum ar fi fost ieri. Ar fi mai crud sa le uit decat sa mi le amintesc mereu. 

Daca as stii ca le-ai citii, poate as trimite scrisorile.. sau poate doar una …

Ever mine

Ever thine

Ever ours …