Oare va ninge la noapte?

A nins azinoapte dar nu s-a depus. Pamantul inghetat pastreaza urmele umede a unor fulgi mici si sfiosi, inca nedezvoltati spre acei pufosi si mari care cadeau peste noi la Sinaia. In fiecare an care trece de cand am fost acolo, la zapada, la hotel… mintea mea ajunge acolo nevoit sau mai mult ghidata , de mirosul de zapada adus de vantul care mangaie crestele de munte din curtea mea. Fiecare fulg, ca o picatura chinezeasca, tortureaza mut . Fiecare zgribulire de piele , ca electricitatea statica, arde adanc. Inchid ochii strans si incerc sa alung gandurile mai putin placute de atunci si incerc sa ma agat de imaginea corpurilor fierbinti , agatate unul de celalalt, nici unul dorind dezlipirea. Desi era cald in camera, spatiul pe care il lasai intre noi era mai rece ca gheata… E frig afara si un nor albgri troneaza peste cerul de noapte, transformand noaptea intr-o ceata perpetua. Toate frunzele au cazut, toata iarba si toate floriile s-au ofilit muscate de ger . Trec iernile dragostea mea, si nu se mai intorc. Privesc neputincioasa in fata timpului cum riduri fine apar unde erau urme de zambet si fire albe apar din ce in ce mai des. Ma uit la poze si zambesc cald si larg si mai cade un fulg.. Oare va ninge la noapte?