Kiki's Thoughts

Am nevoie de un moment in care sa taci sa ma privesti sa nu spui nimic doar sa asculti si sa ma atingi... Doamne, ma innebunesti!!! Dorinta e atat de mare incat ma frige pe sub piele!!!  Simt ca hainele sunt o inchisoare din care trebuie sa scap altfel se vor topi de pe mine... Vreau sa iti ating pielea racoroasa de pe piept si sa mangai in jos pana la cea fierbinte a coapselor. Vreau ca limba mea sa guste fiecare parte din tine incet si pe-ndelete.. Vreau sa stau cu spatele la tine sa ma cuprinzi de talie si sa imi saruti pielea gatului. Vreau sa ma prinzi de coapsa si de gat si sa ma saruti salbatic si carnal. Vreau apoi sa te uiti in ochii mei intens sa simt electricitatea dintre noi! Vreau sa ma afund in tot ce esti tu , in tot ce suntem noi, carnal si pasional.. Apoi, sa coboram incet de pe culmile extazului inapoi in corpurile noastre...  Sa iti mangai pieptul usor in timp ce desenezi figuri imaginare pe pielea fierbinte si uda a spatelui meu.....

“When we say things like, "people don’t change,” it drives scientists crazy, because change is literally the only constant in all of science. Energy, matter, it’s always changing, morphing, merging, growing, dying. It’s the way people try not to change that’s unnatural. The way we cling to what things were instead of letting them be what they are. The way we cling to old memories instead of forming new ones. The way we insist on believing, despite every scientific indiction, that anything in this lifetime is permanent. Chance is constant. How we experience change, that’s up to us. It can feel like death, or it can feel like a second chance at life. If we open our fingers, loosen our grips, go with it; it can feel like pure adrenaline. Like at any moment, we can have another chance at life. Like at any moment, we can be born all over again.“

Vreau sa vorbim despre noi... Despre tine si despre mine... Noi, goi in fata unui adevar mai mare decat noi.., Vreau sa vorbim despre atunci , despre acum, dar nu despre ce va fi... Vreau sa pot scoate acele cuvinte din mine, sa le las sa pluteasca in spatiul gol care ne separa... Vreau sa stiu si sa vad cum le asimilezi si incerci sa le procesezi... Nu ma grabesc, ai tot timpul din lume sa te hotarasti daca le accepti si daca vrei sa formulezi un raspuns... La ce ma astept? Nici eu nu stiu... Mie frica de NU, mie frica de poate, dar cred ca sunt paralizata de DA.... Vreau sa ma pot aseza in fata ta si sa iti vorbesc din inima... Din locul in care am ingropat tot ce era NOI... E un loc asa de frumos, plin de soare si caldura si dragoste... Tarziu in noapte, cand Luna ma priveste prin geam, deschid ochii si simt locul acela din inima cum vrea sa iasa... Cum imi striga in urechi:"spune-i... Spune-i tot si lasa lacrimile astea sa curga si sa spele in drumul lo...

Azi te iubesc mai mult ca ieri mai putin ca maine... Ma uit printre poze si mii se picteaza pe fata un zambet de MonaLisa... Acel zambet misterios care iti place tie sa il privesti cand sti ca citesc mesajul de la tine.. Sau cand imi scrii ceva ce ma face sa simt pana in adamcimea sufletului.. Ma uit la tine caraghios, la mine zambind langa tine indragostita sau misterioasa... Ma uit la poze cu noi tinandu-ne in brate sau de mana... Ma uit la ele si in zambetul meu isi fac loc si cateva lacrimi.. Nu, nu de tristete, ci de iubire... Doamne, cum pot transmite niste imagini atatea sentimente... Le consider comorile mele.. Nu avem multe impreuna...poate de aceea sunt asa de pretioase si dragi mie... In mine simt caldura momentelor acelea, fractiunilor de timp cand totul parea nou si plin de speranta si iubesc... Iubesc adanc , iubesc sincer , iubesc complet... Amintirea e atat  de vie incat simt ca in orice moment o sa imi ridic ochii si o sa te vad stand linistit pe canape...

M-am ridicat din pat singura si m-am asezat in intuneric... Am prelungit un vis in gand si apoi m-am gandit la tine... M-am gandit la nopti in care te vegheam cum dormi si in care parfumul corpului tau trezea in mine cele mai dulci dureri... Acum ma gandesc la tine cand esti singur.. Cand crezi ca nimeni nu te vede si stai linistit gandindu-te la.. Nu stiu la ce te gandesti cand esti singur.. Mi-ar place sa cred ca te gandesti la noi doi ghemuiti goi in patul tau ... Mi-ar place sa cred ca te gandesti la dupamieze lenese in care iti plimbi degetele prin parul meu absent, cu gandul atata de departe dar totusi aproape... Imi place sa ma gandesc la tine singur, in casa, plimbandu-te si facand ce faci tu deobicei.. Stand cu spatele la canapea si lucrand linistit la ceva, si apoi intorcandu-ti putin privirea sa vezi daca conturul corpului meu se mai zareste sub patura moale de pe canapea... Nu sunt acolo... Dar m-ai simtit atata de aproape incat as fi putut fi... Mi-ar pl...