Kiki's Thoughts

Imbatranim, prieten drag, si cu noi imbatraneste si iubirea noastra.. Ca vinul bun ce in butoi asteapta vremea buna, La fel si noi imbatranim sub a Lunii cununa... Imbatranim,  iubirea mea, si cu noi imbatraneste si iubirea, Ca branza buna in burduf, Noi ne sporim iutimea... Imbatranim strainule, si cu noi imbatraneste si lumea, Iar timpul scurs ce ne-a legat, Isi plange singur vremea.. Imbatranim amantul meu si cu noi imbatraneste si dorinta, Ca o romanta de demult, Noi ne cantam iubirea... Imbatranim suflet pereche si timpul ne albeste, Dar sufletul in noi nu vrea, Resemnarii sa ii dea binete... Imbatranim dragostea mea, dar parca timpul se opreste, Cand sub privirea ta eu infloresc Si am iubirea ta aici sa ma invete... Imbatranim, dragostea mea...

Pasesc pe alei inghetate de iarna si de timp.. un alt parc, o alta banca, un alt vant care se joaca in parul meu... Daca m-ai vedea acum oare m-ai recunoaste?  Trasaturi mai dure, o privire mai taiosa si o alta culoare de par... E caraghios sa ma gandesc ca nu m-ai recunoaste... ti-ai da seama ca sunt eu de mai departe decat m-as simti eu confortabil.. Zidul ridicat in jurul meu ar fi doar un voal de fum sub privirea ta...  Oare te-ai opri din nou pe banca mea?.. Am asteptat in parcul meu sa apari.. am stat cuminte pe banca asteptand sa te vad urcand cele cateva trepte spre banca mea, sa te asezi linistit si sa inceapa sa ploua...o ploaie calda care sa ne limpezeasca mintea si sa ne racoreasca sufletele... Oare ai fi venit daca ai fi stiut ca te astept...? Imi amintesc de seara in care te-am cunoscut pe tine cel adevarat.. gol de haine si de tot ce te tinea incatusat, gol de orgoliu si tanjing dupa iubire... imi amintesc saruturile acelea fierbinti amestecat...

Cand sunt singura ma prinde din urma o urma de tristete... E ca impresia unei amintiri pe care nu o poti incadra temporal... E ca o adiere dulce de toamna cand frunzele sunt inca verzi dar simti schimbarea in vant... Cand sunt singura ma regasesc fredonand romante ... Cateodata ma surprind cantand dea dreptul si vocea pare sa nu fie a mea... E atat de plina de tristete ca ma atinge in suflet de parca o as auzii de altundeva.. E o voce ce parca vine din trecut...  Cand sunt singura ma gandesc la imbratisari moi si la sarutari furate ... Si ma gandesc tot mai adesea la inceputuri... Stii senzatia aceea cand iti amintesti o melodie cum incepe, dar niciodata cum se termina? Si repeti strofa aceea la nesfarsit si o lasi asa... Sa curga pe valuri de timp ... Fara sa inchei melodia... O lasi sa pluteasca in aer pana te invaluie intro plapuma de familiar si beatitudine... Cand sunt singura ma gandesc la buze moi si maini puternice.. La piele fierbinte sub buze suave... La privi...

Am nevoie de un moment in care sa taci sa ma privesti sa nu spui nimic doar sa asculti si sa ma atingi... Doamne, ma innebunesti!!! Dorinta e atat de mare incat ma frige pe sub piele!!!  Simt ca hainele sunt o inchisoare din care trebuie sa scap altfel se vor topi de pe mine... Vreau sa iti ating pielea racoroasa de pe piept si sa mangai in jos pana la cea fierbinte a coapselor. Vreau ca limba mea sa guste fiecare parte din tine incet si pe-ndelete.. Vreau sa stau cu spatele la tine sa ma cuprinzi de talie si sa imi saruti pielea gatului. Vreau sa ma prinzi de coapsa si de gat si sa ma saruti salbatic si carnal. Vreau apoi sa te uiti in ochii mei intens sa simt electricitatea dintre noi! Vreau sa ma afund in tot ce esti tu , in tot ce suntem noi, carnal si pasional.. Apoi, sa coboram incet de pe culmile extazului inapoi in corpurile noastre...  Sa iti mangai pieptul usor in timp ce desenezi figuri imaginare pe pielea fierbinte si uda a spatelui meu.....

“When we say things like, "people don’t change,” it drives scientists crazy, because change is literally the only constant in all of science. Energy, matter, it’s always changing, morphing, merging, growing, dying. It’s the way people try not to change that’s unnatural. The way we cling to what things were instead of letting them be what they are. The way we cling to old memories instead of forming new ones. The way we insist on believing, despite every scientific indiction, that anything in this lifetime is permanent. Chance is constant. How we experience change, that’s up to us. It can feel like death, or it can feel like a second chance at life. If we open our fingers, loosen our grips, go with it; it can feel like pure adrenaline. Like at any moment, we can have another chance at life. Like at any moment, we can be born all over again.“

Vreau sa vorbim despre noi... Despre tine si despre mine... Noi, goi in fata unui adevar mai mare decat noi.., Vreau sa vorbim despre atunci , despre acum, dar nu despre ce va fi... Vreau sa pot scoate acele cuvinte din mine, sa le las sa pluteasca in spatiul gol care ne separa... Vreau sa stiu si sa vad cum le asimilezi si incerci sa le procesezi... Nu ma grabesc, ai tot timpul din lume sa te hotarasti daca le accepti si daca vrei sa formulezi un raspuns... La ce ma astept? Nici eu nu stiu... Mie frica de NU, mie frica de poate, dar cred ca sunt paralizata de DA.... Vreau sa ma pot aseza in fata ta si sa iti vorbesc din inima... Din locul in care am ingropat tot ce era NOI... E un loc asa de frumos, plin de soare si caldura si dragoste... Tarziu in noapte, cand Luna ma priveste prin geam, deschid ochii si simt locul acela din inima cum vrea sa iasa... Cum imi striga in urechi:"spune-i... Spune-i tot si lasa lacrimile astea sa curga si sa spele in drumul lo...

Azi te iubesc mai mult ca ieri mai putin ca maine... Ma uit printre poze si mii se picteaza pe fata un zambet de MonaLisa... Acel zambet misterios care iti place tie sa il privesti cand sti ca citesc mesajul de la tine.. Sau cand imi scrii ceva ce ma face sa simt pana in adamcimea sufletului.. Ma uit la tine caraghios, la mine zambind langa tine indragostita sau misterioasa... Ma uit la poze cu noi tinandu-ne in brate sau de mana... Ma uit la ele si in zambetul meu isi fac loc si cateva lacrimi.. Nu, nu de tristete, ci de iubire... Doamne, cum pot transmite niste imagini atatea sentimente... Le consider comorile mele.. Nu avem multe impreuna...poate de aceea sunt asa de pretioase si dragi mie... In mine simt caldura momentelor acelea, fractiunilor de timp cand totul parea nou si plin de speranta si iubesc... Iubesc adanc , iubesc sincer , iubesc complet... Amintirea e atat  de vie incat simt ca in orice moment o sa imi ridic ochii si o sa te vad stand linistit pe canape...