Biblioteca

Stau tacuta privind pe geam si ma gandesc la mine...la mintea mea ca o  
biblioteca de amintiri. Mereu am zis ca suntem blestemati sa avem  
amintiri,si nu neaparat cele rele ci si cele frumoase. De obicei cele  
frumoase sunt amintirile  care ne bantuie..

Cele mai frumoase amintiri ale mele ma intristeaza dar ma si fac  
fericita...ce ciudat...de ce amintirile cele Mai dulci si tandre sunt  
cele care ma intristeaza cel mai tare?...

Ma uit pe geam si prin ceatza diminetii te vad venind... Inca invaluit  
in aburii translucizi pari un vis venit din alta lume... O lume in  
care eu ma plimb prin biblioteca mea de amintiri pana la cartea despre  
tine. E o biblioteca insorita ce miroase a ploaie si a timp.  Scot   
cartea din locul ei si o pun pe masa sa o pot citii... Unele Pagini  
sunt pline de zgomot forfota zambete si un ras ca un clopotzel ma  
gadila la urechi...altele sunt tacute, doar picuri de ploaie brazdeaza  
paginile gri...cateva sunt albe...ciudat, cartea nu are un sfarsit,  
sau cel putin nu imi amintesc sa il fi citit...

Ma trezesc din reverie si privesc din nou spre geam speriata sa Nu te  
fi alungat dar nu erai tu cel ce Venea prin ceata... Nu venea nimeni  
si ceatza sa ridicat...