Ploua...

Ploua...e vineri, e vara si e frig. De fiecare data cand ploua ma  gandesc la tine... ma gandesc la o dimineata ploioasa de ianuarie cand  m-am trezit langa tine si imi era frig. Tin minte ca prin somn m-ai luat  in brate si corpul meu sa incalzit... Acolo in bratele tale era toata  lumea mea... In somnul meu te vedem razand si strangandu-ma in  brate... Eram fericiti... Cred ca pentru un timp chiar am fost  fericiti in adevaratul sens la cuvantului...Mie dor de tine... Mie dor de linistea de duminica dupamasa cand  rezemata de pieptul tau povesteam, radeam si ne sarutam. Mie dor de  cum ma tineai de mana si ma simteam cea mai norocoasa fiinta din  lume... Ce mult te iubeam... Cum iti sorbeam fiecare cuvant si cat de  mult imi placea sa te ascult vorbind cu pasiune despre tot... Imi  lipsesti cateodata atat de mult incat sufletul meu intra in sevraj de  tine...Reintalnirea noastra mi-a electrocutat toata fiinta... Cu ochii mari  te-am privit atunci cand m-ai imbratisat si imi simteam lacrimile in  gat. Am spus putine in acea seara...stiam ca daca incerc sa spun mai  multe as fi izbugnit in plans si te-as fi intristat...pareai obosit si  trist... Vroiam sa iti iau fata in maini si sa te sarut incet si  adanc sa simti tot ce nu puteam sa zic...dar n-am facut-o...Mie atat de greu sa ma dezlipesc de tine...totul in fiinta mea te vrea  te striga,are nevoie de tine....
Ploua incet si marunt...o pelicula fina de apa imi imbraca pielea fierbinte si un vant razlet ma infioara...inchid ochii si te vad acolo...mereu acolo...
M-as plimba prin ploaie de mana cu tine in liniste deplina, sa aud cum cad picurii mici de ploaie pe pielea ta, pe parul rau, peste gandurile tale...Sa stiu ca atunci cand mi-as ridica privirea spre tine as citi in ochii tai liniste si pace...

Mie dor de noi...