Razvratire de sentiment


Am momente când o foaie goală și un pix lângă ea sunt cei mai mari dușmani ai mei. Pentru că acelea sunt momentele în care vreau să îți scriu, dar constat că nu am ce.

Urăsc zgomotul pe care nu ni-l spunem zilnic.

Ce faci când raiul și iadul tău sunt în același loc și îți oferă exact aceleași trăiri? Dacă te-ai vedea cu ochii mei, ai avea curajul să te privești în oglindă? 

În ce îți măsori tu fericirea? Dar liniștea ta? 

Suntem atât de ocupați să trăim încât am uitat de ce trăim. 

Când ne-am deschis reciproc ușile, ni s-au închis ferestrele, și sunt blestemată să mă bucur de tine de la distanță. Urletele mele sunt la fel de surde și au același gust ca și cuvintele pe care le inghit  în loc să îți spun că te iubesc. 

Nu se poate să trăim o viață in care, in spatele oricărei  tăceri sunt o mie de cuvinte pe care le reprimăm

Nu se poate să suferim in tăcere  cu prețul orgoliului nostru, pentru că știu prea bine că orgoliul nu te ține in brațe și orgoliul nu iți va oferii o vorbă bună când greutățile vieții apasă asupra ta ca pietrele de moară

De ce ne lăsăm prada orgoliului când am putea să ne bucurăm...

Mă uit la tine prin geamuri udate de ploaie si lacrimi si tânjesc  după parcul cu felinare. Mă văd pe mine cu mâna intinsă către noapte și pe tine cu gulerul ridicat sfidător...

Oare nu mai exista nici măcar o fărâmă de iubire ?...


Comments

Popular posts from this blog

Noapte albastra

If there was only one more day

Cercuri vicioase