Tu esti ploaia mea

In viata, se zice, ca nu primesti niciodata mai mult decat poti sa induri... e o gluma proasta, pentru un Zeu care se joaca cu viata mea... 

Un cliseu auzit pe coridoare de spital...

Am crezut ca m-am vindecat de tine...

Dar uita-ma, din nou aici, aceasi bolnava dependenta de atentia ta, de aprobarea ta... de tine...

Am crezut ca punand o distanta considerabila intre corpurile noastre fizice va estompa totul.. dorinte... trairi...amintiri ...

Am crezut , cu convingere , ca viata mea va fi mai buna, mai satisfacatoare... cred ca la fel ai crezut si tu..

Dar sti... si pe cerul meu ploua. Si pe terasa mea scaldata in lumini de lampioane , bate vantul rece ce iti ridica tie gulerul de la palton.

Si in parcul meu, baltile ma reflecta la fel de bolnava...

Tu esti ploaia mea. 

Cand ploaia bate rece, amintiri cu aroma de ceai de hibiscus si fum de tigara ma invaluie incet, ca la prima noastra intalnire. Cand ploaia e calda si domoala, senzatii de cearceafuri moi si corpuri fierbinti ma dor pana in adancul sufletului...

Sunt dependenta de ploaia ta, atat de mult, incat am luat-o cu mine aici.

Cine a spus ca " ochii care nu se vad se uita" nu sa uitat in ochii tai cand ai cantat "Daca ploaia s-ar oprii.." , nu a plans cu tine imbratisat pe acorduri de "Tell him.."

Cred ca ma urasti.

Cred ca mi-a fost frica de mine..de tine..de noi... cred ca daca te ascultam, acum dormeam linistita la pieptul tau...

Tu esti ploaia mea... vreau sa ma plimb prin ploaie de mana cu tine , si cand imi ridic ochii sa te privesc, sa vad in ochii tai ca nu ma urasti...chiar daca numai in vise...