Ganduri din avion...

Ai simtit vreodata, ca atunci cand te intorci dintr-o alta tara acasa, o parte din tine ramane acolo, pe loc?
Te-ai uitat vreodata pe geamul avionului, la norii pufosi si la linistea siberiana de acolo de sus, si te-ai regasit dorindu-ti defapt sa nu te intorci?

Ti-ai imaginat vreodata, cum o varianta a ta, un alter-ego mult mai bun, ramane in acel oras, cu acei oameni; in timp ce tu zbori deasupra norilor, spre casa?

In acel loc imaginar, departe de casa, tu esti varianta cea mai extraordinara a ta.
Incepi sa umplii locul acela imaterial cu toate sperantele si actiunile nerealizabile din viata ta.
Toate deciziile de care te-ai indoit vreodata, in acest loc nu au existat niciodata.

Alter-ego-ul meu e si acum intr-o curte verde din spatele unei case din Germania.
Isi bea ceaiul de vanilie cu lapte linistita si trage ,pierduta in visare , dintr-o tigara.
Vizavi de ea , pe un scaun alb, in fata unei cani de cafea cu mult lapte, stai tu.
Citim in liniste ziarul si schimbam priviri simple de dimineata.
Vorbim o alta limba si ne intelegem mai bine decat ne-am inteles in limba noastra vreodata.

E liniste in jurul nostru si calm si e perfect.
Nu sunt griji, nu sunt zvacniri de drum sau de decizii...utopie curata , asa-i?

Imi place , din cand in cand, atunci cand ajung intr-un orasel nemtesc, sa caut din priviri acea casa si curtea ei verde.
Si cateodata, asezata la o masa in gradina, cu o cana de ceai in fata si citind ziarul, sta EA impreuna cu TINE.
Bucurandu-se de o dimineata friguroasa.
...si mi se face dor de noi, de amintiri care puteau sa fie sau au fost..de linistea dinaintea furtunii si de ceasurile pierdute unul langa  celalalt.
...Asa ca ne las acolo, in gradina, sa ne bucuram de dimineata friguroasa si de ceaiul cald .... si unul de celalat...

Ai simtit vreodata, ca sus in linistea norilor, deasupra tuturor, e atat de liniste incat poti auzi cum se deapana amintiri si se tzes utopii romantice?...