Mie dor..

Aerul rece imi aduce aminte de o plimbare prin Parcul Mare. 
De mana, in liniste, zgribuliti unul in celalalt.
Un fior trece prin corpul meu si simt in nari parfumul tau ... indiscitabil masculin.
De acolo unde esti acum, cu picioarele afundate in nisipul innegrit de noapte, privind inspre largul unei mari de abanos, sper ca simti in bataia brizei, pletele mele mangaind incet obrazul tau...
Ma uit la cerul lipsit de luna in seara asta si ma gandesc, ca poate , tu o poti vedea...
Spunei sa iti aminteasca cum privea deasupra noastra printre ramuri in nopti reci de octombrie. Cum se dezvelea de nori in geamul tau in seri lungi si intunecoase in patul tau, atunci demult, cand inca nu locuiai la castel...
Roaga o stea sa clipeasca daca isi aminteste de seara cand, ascunzandu-mi goliciunea in cearceaful tau, te-am primit in inima si corpul meu pentru prima oara...
Asculta vocea valului ce vine de pe alt tarm si spune-i ca sti .... 
Acum, cand apusul verii se preschimba incet in amurgul toamnei, aseaza la malul marii un sarut sarat pentru noi.
Amesteca in palme nisipul si lasa-l sa-ti curga printre degete, precum au trecut anii peste noi.
Nu te intoarce cu privirea inapoi de la mare, simtind ca te privesc cu iubire... lasa-ma sa te privesc ...
Pentru ca stiu, daca te vei intoarce si am sa privesc in ochii tai acum, ma voi pierde in ei pentru o eternitate...

Comments

Popular posts from this blog

Noapte albastra

If there was only one more day

Cercuri vicioase