Am iesit in răcoarea nopții să imi răcoresc visele fierbinți cu tine. Am luat cu mine muzică și o pătura moale. M-am asezat pe terasa și am admirat o lună plină și roșie parcă pictată pe un cer indigo și m-am infășurat in patură.. am stat acolo si am privit spre luna tacuta.
Te-am ținut de mană azi , te-am imbrățișat si am simțit căldura ta .. străin iubit, parcă nu trecuse nici măcar o bătaie de inima intre noi si totuși..
Imi simt nasul rece si o lacrimă mică imi sclipeste in colțul ochiului. Esti atât de calm si de obosit .. precum un soldat venind acasă dupa lupte grele , victorios dar si invins ..
Ce usor putem sa reintrăm in roluri pe care le-am jucat unul in viata celuilalt.. cât de usor se leaga intimitatea, cuvintele, increderea, dragostea.. cât de usor a fost să mă pierd in discursul tău calm si in tonul vocii tale .. cât de mult imi doream să mă asez la pieptul tău, să mă mângâi prin par si sa simt ca totul va fi bine.
Aprind o tigara si expir aburul inspre cerul negru pictat cu stele mari si mici. Prin fața Lunii trece un nor lung si mătăsos, desparțind astrul rosu precum o pereche de buze. M-ai sărutat azi. Un sărut scurt , desi cred că ai fi vrut să fie mai mult.Eu aș fi vrut. Te-am strans tare in brațe să simți toată ființa mea vibrand pentru tine .
Strâng pătura moale mai tare pe lânga mine, si mă scutură un fior rece de dor. Oare te uiți si tu acum la Lună si te gândesti la mine ? Suntem norocosi să ne avem unul in viața celuilalt, suntem două bătai ale unei inimi, ca să nu lăsăm timpi goi in iubire ..
Muzica linistită se aude din ce in ce mai incet si parcă acum vine doar din mintea mea, acolo unde te visez. Sau poate vine de la inimă, acolo de unde te iubesc…
Straini pe o alee, la ceas de seara
Visez cateodata ca ne intalnim intr-o alee. Asa, din intamplare. E noiembrie, e frig si ploaia tocmai s-a oprit. Porti un palton negru cu gulerul ridicat iar eu am un palton mov inchis si o floare alba mare la rever. Pletele imi lucesc in lumina felinarelor din picaturi de ploaie. E liniste. Atata de liniste incat pe pietrele aleei se aud doar pasii cizmelor mele cu toc. Ne oprim la cativa pasi distanta si ne uitam unul la celalalt... Parem doi straini surprinsi intr-o fotografie alb-negru. Ne-ar fi usor sa trecem unul pe langa altul, mergand pe drumul nostru. Dar acesta este drumul nostru. Pana aici ne-a adus. Fata in fata.. Umerii tai se lasa in jos a resemnare si din floare mea alba cade o petala spre pamant. In balta curata pluteste precum o barca pe un lac linistit. Buzele mele roz tremura si fac un pas spre tine. Zgomotul tocului pe piatra cubica are rezonanta stranie si e parca gong-ul care ne rupe de realitatea serii si ne afunda in magia unei...
Comments
Post a Comment