Toamna printre blocuri

M-am plimbat prin cartierul copilariei mele si totul parea neschimbat. Copacii pictati de toamna in culori puternice, balcoane scaldate in ultimele raze de soare a dupa-amiezii , copii se joaca leapsa razand zglobiu. Miroase a iarba tunsa proaspat si frunze sarutate de ceata de azi dimineata. Eu asa am cunoscut toamna, printre blocuri. Cu parfumul de ghiozdan nou si jocuri de copii pana se aprindeau felinarele pe strada. Cateodata si dupa. Am cunoscut o iubire in toamna. In acest cartier al copilariei mele , toamna facea iubirea mai romantica … Mi se perinda prin fata ochilor intalniri stangace langa blocul acela gri , sarutari fierbinti ascunse sub umbrela , la lumina felinarului de langa cinema. Parca si aerul de aici miroase la fel. Un amestec dulceag de fructe coapte cu iuteala si acreala muraturilor .. cominc nu? Dar sa adaug poate si vantul rece de dimineata si soarele cu dinti care ma pacalea mereu sa ma imbrac mai subtire decat trebuia , si tabloul e complet. Toamna intre blocuri e colorata si vibranta si vie . Atat in amintirea mea cat si in fata mea. S-au schimbat atat de multe in viata mea , in mintea mea, in relatiile mele , in orasul asta … incat cateodata ma simt pierduta si parca nelalocul meu … parca am fost smulsa din acest tablou tomnatic si aruncata intr-o lume gri de sticla si ciment. Si atunci , vin sa ma plimb pe aici. Sa revad parcul mic cu bancuta singuratica, sa revad balconul unui loc care nu mai e al meu … sa mangai trunchiul unui copac care ma vegheat ani de zile si care mi-a pastrat amintiri si lacrimi si zambete si …. Toamna mea.