Gand in miez de zi

Ma surprinzi mereu .. pe cand cred ca in sfarsit am inteles despre tine mai mult, imi dezvalui o alta latura a ta. Te descopar de fiecare data la fel, desi diferit. Timpul pare sa ne fi maturizat pe amandoi .. culmea ca pe atunci exact timpul era dusmanul nostru cel mai mare. Cred ca ai fost pus in drumul meu sa ma inveti sa fiu eu. Si eu.. eu oare de ce am fost pusa in drumul tau? Sa te scot din gaurile negre in care te afunzi? Sa trezesc in tine pasiuni interzise? Sa te iubesc asa cum esti ? Sa te dezamagesc? Sa te ranesc? Sa te pierd? … Mereu ai fost cel mai sincer suflet pe care l-am intalnit si totusi, cateodata simt ca imi ascunzi ceva. Poate ca sa nu deranjezi sau poate ca sa nu ranesti.. Mi te imaginez de multe ori iesind din calmul tau, prinzandu-ma de dupa talie si furandu-ma in miez de noapte , ca pe vremea bunicilor … si zambesc in coltul buzelor la nebunia gandului meu … M-am bucurat la fiecare bucurie a ta, am plans la fiecare suparare si m-am enervat de limitele care mi le impun … singurul lucru care mi-a ramas e sa visez cu ochii deschisi la lumi paralele in care am facut alte alegeri .. in care am vorbit sincer unul cu celalat la momentul potrivit si nu am asteptat sa .. Stii, eu nu cred ca e prea tarziu … mai avem atata viata de trait si caile universului sunt multe … si intr-o zi , la asfintit, te voi prinde de mana si voi zambii in sus la tine. Si vom visa impreuna ..