Kiki's Thoughts

Aerul rece imi aduce aminte de o plimbare prin Parcul Mare.  De mana, in liniste, zgribuliti unul in celalalt. Un fior trece prin corpul meu si simt in nari parfumul tau ... indiscitabil masculin. De acolo unde esti acum, cu picioarele afundate in nisipul innegrit de noapte, privind inspre largul unei mari de abanos, sper ca simti in bataia brizei, pletele mele mangaind incet obrazul tau... Ma uit la cerul lipsit de luna in seara asta si ma gandesc, ca poate , tu o poti vedea... Spunei sa iti aminteasca cum privea deasupra noastra printre ramuri in nopti reci de octombrie. Cum se dezvelea de nori in geamul tau in seri lungi si intunecoase in patul tau, atunci demult, cand inca nu locuiai la castel... Roaga o stea sa clipeasca daca isi aminteste de seara cand, ascunzandu-mi goliciunea in cearceaful tau, te-am primit in inima si corpul meu pentru prima oara... Asculta vocea valului ce vine de pe alt tarm si spune-i ca sti ....  Acum, cand apusul verii se preschimb...

Ai simtit vreodata, ca atunci cand te intorci dintr-o alta tara acasa, o parte din tine ramane acolo, pe loc? Te-ai uitat vreodata pe geamul avionului, la norii pufosi si la linistea siberiana de acolo de sus, si te-ai regasit dorindu-ti defapt sa nu te intorci? Ti-ai imaginat vreodata, cum o varianta a ta, un alter-ego mult mai bun, ramane in acel oras, cu acei oameni; in timp ce tu zbori deasupra norilor, spre casa? In acel loc imaginar, departe de casa, tu esti varianta cea mai extraordinara a ta. Incepi sa umplii locul acela imaterial cu toate sperantele si actiunile nerealizabile din viata ta. Toate deciziile de care te-ai indoit vreodata, in acest loc nu au existat niciodata. Alter-ego-ul meu e si acum intr-o curte verde din spatele unei case din Germania. Isi bea ceaiul de vanilie cu lapte linistita si trage ,pierduta in visare , dintr-o tigara. Vizavi de ea , pe un scaun alb, in fata unei cani de cafea cu mult lapte, stai tu. Citim in liniste ziarul si schimbam p...

Am momente când o foaie goală și un pix lângă ea sunt cei mai mari dușmani ai mei. Pentru că acelea sunt momentele în care vreau să îți scriu, dar constat că nu am ce. Urăsc zgomotul pe care nu ni-l spunem zilnic. Ce faci când raiul și iadul tău sunt în același loc și îți oferă exact aceleași trăiri? Dacă te-ai vedea cu ochii mei, ai avea curajul să te privești în oglindă?  În ce îți măsori tu fericirea? Dar liniștea ta?  Suntem atât de ocupați să trăim încât am uitat de ce trăim.  Când ne-am deschis reciproc ușile, ni s-au închis ferestrele, și sunt blestemată să mă bucur de tine de la distanță. Urletele mele sunt la fel de surde și au același gust ca și cuvintele pe care le inghit  în loc să îți spun că te iubesc.  Nu se poate să trăim o viață in care, in spatele oricărei  tăceri sunt o mie de cuvinte pe care le reprimăm Nu se poate să suferim in tăcere  cu prețul orgoliului nostru, pentru că știu prea bine că orgoliul ...

Cand stai pe malul marii Si-asculti cantecul ei Cum se sparg valuri in acorduri De castele de nisip... Picioarele-ti afunzi in malul ei de sare Privirea ti-o trimiti cu gandurile-n zare Si gandul si inganul si sufletul si tot Le lasi pe malul marii in abandon tacut.. "Ma intorc la tine iar si iar mare albastra...."

In viata, se zice, ca nu primesti niciodata mai mult decat poti sa induri... e o gluma proasta, pentru un Zeu care se joaca cu viata mea...  Un cliseu auzit pe coridoare de spital... Am crezut ca m-am vindecat de tine... Dar uita-ma, din nou aici, aceasi bolnava dependenta de atentia ta, de aprobarea ta... de tine... Am crezut ca punand o distanta considerabila intre corpurile noastre fizice va estompa totul.. dorinte... trairi...amintiri ... Am crezut , cu convingere , ca viata mea va fi mai buna, mai satisfacatoare... cred ca la fel ai crezut si tu.. Dar sti... si pe cerul meu ploua. Si pe terasa mea scaldata in lumini de lampioane , bate vantul rece ce iti ridica tie gulerul de la palton. Si in parcul meu, baltile ma reflecta la fel de bolnava... Tu esti ploaia mea.  Cand ploaia bate rece, amintiri cu aroma de ceai de hibiscus si fum de tigara ma invaluie incet, ca la prima noastra intalnire. Cand ploaia e calda si domoala, senzatii de cearceafur...

Imi aduc aminte un trandafir...rosu si puternic parfumat... Vezi tu, acest trandafir mi-a fost daruit intr-o zi friguroasa de februarie... Tin minte emotia, atunci cand a sunat soneria, si asteptand in usa, te-am vazut urcand pe scari incercand, fara succes, sa ascuzi floarea firava la spate...un sarut scurt si dulce si ai plecat... Au trecut cateva luni de februarie de atunci... Trandafirul l-am presa intr-o carte si il pastrez...cand il plimb printre degete , simt dulceata sarutului pe buze, emotia in stomac si parfumul tau barbatesc....si mi-e dor... Imi e dor de plimbarile in parcul nostru rece si pre aluminat... Imi e dor de fata ta linistita inainte sa alunecam in visare inainte de somn... Mi-e dor de vocea ta si de cum am faceai sa rad , cu toata fiinta.... Mie de dor de o amintire atat de vie incat tresar la gandul ca e ora 15.40 si o sa ajungi acasa.."honey i'm home"...un sarut dulce si ai plecat... Sti, am visat aseara o intalnire intre noi....