Kiki's Thoughts

E o dimineata friguroasa de februarie, si din toate cafenelele din oras, a trebuit sa intru in cea in care esti tu.  Ma scutur de zapada de pe palton, si imi pun mainile inghetate pe obrajii fierbinti. In local se aude o melodie suava si calda, un jazz cunoscut a carui cuvinte parca le pot intuii. Fac cativa pasi, si realizez, ca la masa din colt, de langa geam, stai tu. Aburul se ridica din cana ta de ceai.  Ma privesti linistit.  Nu mai e nimeni aici inafara de noi. Ma indrept spre tine cu pasi inceti si simt privirea ta pe mine. Imi pun paltonul pe scaun, imi scot caciula si parul se revarsa pe umeri.  Ma asez in liniste langa tine, si imi las capul pe umarul rau. - Bun venit acasa, straino! Imi spui soptit, cu buzele in parul meu. Nu spun nimic. Ascult doar melodia linistitoare si inchid ochii. Parfumul tau se amesteca cu aroma ceaiului si oftez incet. Si stam asa, amandoi; eu rezemata de umarul tau, uitandu-ne pe geam , la ...

Mai tii minte stelele?  “Hai iubite la plimbare, Carul Mare roate are, Si ne poarta acum prin noapte, Mai departe, mai departe...” Iti aduci aminte o seara cu cerul senin si fara Luna, cand vantul fosneste a inceput de vara prin fruzele proaspete ale copacilor? Iti aduci aminte cum arata stelele noaptea tarziu?  Seamana cu niste licurici atarnati in panze imateriale de pajanjen. Miroase a vara dar ploua a toamna.  Vremea e la fel de capricioasa , ca o printesa imbufnata pe printul ei. Si sti, e frig inca seara cand ma plimb printre copacii.  Si e inca frig, cand ma ratacesc serile cu privirea in sus la stele. Nu ma asteptam sa ma gandesc la tine, plimbandu-ma pe sub salcami.  Nu ma asteptam sa deapan amintiri in gand , uitandu-ma pierduta in zare cu ochii lipiti de infinitatea stelelor deasupra mea. Ma asteptam sa ma gandesc la mine, la luptele mele interioare, la slabiciunile mele, la cat de repede par sa uit zilele aste...

Am facut curatenie in apartamentul blocat in timp. Am scos la aer caiete, amintiri si poezii. Le-am adunat apoi incet pe toate si am observat ceva ce m-a intristat. Ca nu am poze cu tine. Ca nu am poze cu mine. Ca nu am nimic pe hartie care sa imi aduca aminte de noi. Intr-o era digitala , ai spune, e aiurea sa mai tii poze pe hartie. Toate sunt digitale si te pot vedea oricand... Dar mie imi e dor de o amintire palpabila. Tin minte cum udam cu lacrimi o scrisoare cand eram mica. Cum ascundeam sub perna o scrisoare iubita sau o poza ... ca pe o comoara nepretuita ce nu avea voie sa iasa la lumina decat seara. Seara , cand dupa aventurile zilei, ma puneam in pat si descopeream sub perna aceeasi hartie moale , aceeasi poza cu marginile murdare si inmuiate in saruturi si lacrimi de speranta. Doamne cat timp a trecut de atunci? 5 ani? 10 ani? 20 ?!? .. cum am lasat sa treaca timpul pe langa mine, fara sa am nimic care sa imi aminteasca de fluturii in stomac, ...

Stau in pragul unei case si astept. As bate la usa dar nu mai e nimeni acasa. Am cheie, sau cred ca am avut.. Pe obraji curg siroaie de lacrimi. Lacrimi inghitite in ani de zile, lacrimi fierbinti de rusine si de durere.. Sunt unele momente in viata cand trebuie sa te opresti din ceea ce faci , pentru ca faci rau. Pentru ca provoci mai multa durere chiar daca tu vrei sa provoci doar dragoste.. sunt momente cand trebuie sa te uiti inapoi si sa vezi ce nu ai vrut sa vezi.. cat de mult ai gresit si cata durere ai lasat in spatele tau.. Asa ca plang... plang lacrimi fierbinti de rusine... mie rusine de mine pentru ca am lasat sa se intample asa ceva. Nu am scuza si nici nu vreau sa caut vreo vina... Am insistat in incapatanarea mea ca eu sunt cea nedreptatita, ca eu sunt cea care sufera... doamne cat am fost de oarba...  Am sa curm eu durerea si am sa ma opresc. Am sa te dezleg de mine si am sa stau in pragul casei ... am sa ma dezleg de tine si am sa ard firul rosu ...

Ninge peste inima mea, si-n mine plange amintirea ta... Ninge in noiembrie.  Ninge tare si ninge des si ninge suparat.. Perdele de fulgi se reped spre pamant si acopera tot in urma lor.. copaci si case si masini.. Aici nu ninge ca acasa.. acasa ninsorile nu dor si nu ma cearta.. Acasa ninsorile sunt pufoase si aerate si invaluie orasul in plamumi pufoase si moi.. Sau poate sunt eu care vad manie in ninsoare... Privesc pe geam cum ninge si cum se aseaza  pe strada lunga si serpuita tivita de masini a caror culoare a palit sub zapada.. arata ca niste gardieni de nisip alb. Strajeri ai drumului.. oare o sa te vad venind pe drumul asta? Sau oare eu sunt cea care o sa ma urc intr-un strajer sa strabat drumul pana acasa?.. Ninge peste mine.. Amintirile primesc patina timpului...tu stii ce frumos e acum sus la munte? La Sinaia? Oare cat a ramas din noi in camera aceea de hotel? Oare cea care a ramas acolo din mine se uita acum pe geam la cum ni...

Prinde-ma de mana si hai cu mine in noapte... Nu te uita in urma si nici nu visa la zile ce vor urma, noaptea albastra ne asteapta.. Priveste plete negre ce se amesteca cu stele, topeste-te in ochi albastrii ce te doresc si treceti degetele peste buzele mele.. Prinde-ma in brate si strange-ma tare la piept.. vreau sa imi saruti tamplele ca sa imi pot ridica privirea catre tine... Hai sa zburam spre taramuri de vis unde ne putem plimba de mana .. du-ma in lumea ta speciala si eu am sa te sarut in parcul gri.. Avanta-te cu mine in noaptea albastra si hai sa ne alergam in jurul copacului batran la lumina lunii.. Stiu sa visez atata de frumos cand te tin de mana si sa imi las capul la pieptul tau..  lasa-ma sa adorm in vis in bratele tale la lumina lumanarii.. Inveleste-ne in patura de stele si mangaie sanul meu cald.. Lasa-ma aici in vis sa imi plimb degetele prin parul tau si sa te sarut usor pe buze si pe gat.. lasa-ma sa fac din tine acasa.. Vino...

.... te-ai intors cu fata din intuneric catre mine. Ai facut cativa pasi  si cred ca m-am topit sub privirea ta.. “Buna strainule...De ce te ascunzi in intuneric de mine? De ce m-ai ademenit in acest loc ce imi aminteste de noi? ... sau ,poate eu te-am ademenit pe tine...” ...intind mana sa te ating, dar dispari !!! parca esti facut din fum si ceata. ...aud soapta ta in ureche si corpul meu iti capituleaza tie; caut sa te ating dar fugi de mine razand.... In intuneric ,singura, privesc amintiri cum se deruleaza incet. Aici , in vis, suntem in siguranta ...aici pot sa te sarut in voie.... aici pot sa ma joc in parul tau si sa ma pried in visare la pieptul tau.. In vis pot sa zambesc si sa rad si sa iubesc... " Hai iubite la plimbare,   Carul Mare roate are,  si ne poarta acum prin noapte, Mai departe, mai departe....