Kiki's Thoughts

  E liniste in coltul meu de lume in seara asta. Luna e rosie si mare, ca o felie de pepene parguit. Pe cerul negru de vara vad presarate miliare de stele , atat de multe si de stralucitoare incat ma fac sa ma simt ca un graunte de nisip… Palele ventilatorului deabea fac fata la zapuseala din camera in care stau, lungita in pat, gandindu-ma la … sincer? La tine. Trec zile, saptamani, ani ! Si eu ma gandesc tot la tine.  Stii, as vrea sa iti scriu scrisori. Pe hartie parfumata, sa asez ganduri ascunse si sa le trimit … dar sti, sertarul e plin de hartie si de pene, calimara are cerneala.. dar sunt scrisori care nu le voi trimite niciodata. Par nedreapta , egoista, pentru ca vreau sa fiu mereu in gandul tau , desi.. Am incercat sa imi traiesc viata linistita, am incercat sa cladesc ceva de care sa fiu mandra - atunci de ce ma simt ca o impostoare? De ce simt ca totul  e doar un vis si ca atunci cand ma voi trezii, voi fi in patul tau.. al nostru? Apoi as cobora din mansarda...

  Buna strainule .. In noaptea asta suntem doar tu si eu. Nu exista ieri , nu exista maine, doar acest moment. Stiu ca ti l-ai dorit demult, crede-ma ca si eu il asteptam.  Sa pot sta in fata ta, dezgolita de preconceptii si norme . Doar eu.  Pura, goala, calda.  Ce fantezie se desfasoara in spatele pleaopelor tale ?  Ce gand diabolic ai pus buzei mele de jos?  Oare implica durere?  Oare e placere? Oare e razbunare pentru ani de suflet torturat , ani cu nopti nedormite sau pline de lacrimi?  Oare e dorinta?  Carnala si dezinhibata? Dorinta care curge fierbinte prin venele tale cand te gandesti la corpurile noastre innodate in pasiune si erotism mistuitor?  In noaptea asta tu esti stapan. Dorinta ta  e lege. Oare am nevoie de un cuvant de siguranta? Nu cred. Vezi tu, strain iubit, increderea intre noi nu se rupe. Ca un fir ce ne leaga pentru totdeauna. Un fir rosu ce trece prin viata mea , prin viata ta , precun un far in noapte. Ori...

Visez cateodata ca ne intalnim intr-o alee.  Asa, din intamplare. E noiembrie, e frig si ploaia tocmai s-a oprit.  Porti un palton negru cu gulerul ridicat iar eu am un palton mov inchis si o floare alba mare la rever.  Pletele imi lucesc in lumina felinarelor din picaturi de ploaie. E liniste. Atata de liniste incat pe pietrele aleei se aud doar pasii cizmelor mele cu toc. Ne oprim la cativa pasi distanta si ne uitam unul la celalalt... Parem doi straini surprinsi intr-o fotografie alb-negru. Ne-ar fi usor sa trecem unul pe langa altul, mergand pe drumul nostru. Dar acesta este drumul nostru.  Pana aici ne-a adus. Fata in fata.. Umerii tai se lasa in jos a resemnare si din floare mea alba cade o petala spre pamant.  In balta curata pluteste precum o barca pe un lac linistit. Buzele mele roz tremura si fac un pas spre tine.  Zgomotul tocului pe piatra cubica are rezonanta stranie si e parca gong-ul care ne rupe de realitatea serii si ne afunda in magia unei...

E o dimineata friguroasa de februarie, si din toate cafenelele din oras, a trebuit sa intru in cea in care esti tu.  Ma scutur de zapada de pe palton, si imi pun mainile inghetate pe obrajii fierbinti. In local se aude o melodie suava si calda, un jazz cunoscut a carui cuvinte parca le pot intuii. Fac cativa pasi, si realizez, ca la masa din colt, de langa geam, stai tu. Aburul se ridica din cana ta de ceai.  Ma privesti linistit.  Nu mai e nimeni aici inafara de noi. Ma indrept spre tine cu pasi inceti si simt privirea ta pe mine. Imi pun paltonul pe scaun, imi scot caciula si parul se revarsa pe umeri.  Ma asez in liniste langa tine, si imi las capul pe umarul rau. - Bun venit acasa, straino! Imi spui soptit, cu buzele in parul meu. Nu spun nimic. Ascult doar melodia linistitoare si inchid ochii. Parfumul tau se amesteca cu aroma ceaiului si oftez incet. Si stam asa, amandoi; eu rezemata de umarul tau, uitandu-ne pe geam , la ...

Mai tii minte stelele?  “Hai iubite la plimbare, Carul Mare roate are, Si ne poarta acum prin noapte, Mai departe, mai departe...” Iti aduci aminte o seara cu cerul senin si fara Luna, cand vantul fosneste a inceput de vara prin fruzele proaspete ale copacilor? Iti aduci aminte cum arata stelele noaptea tarziu?  Seamana cu niste licurici atarnati in panze imateriale de pajanjen. Miroase a vara dar ploua a toamna.  Vremea e la fel de capricioasa , ca o printesa imbufnata pe printul ei. Si sti, e frig inca seara cand ma plimb printre copacii.  Si e inca frig, cand ma ratacesc serile cu privirea in sus la stele. Nu ma asteptam sa ma gandesc la tine, plimbandu-ma pe sub salcami.  Nu ma asteptam sa deapan amintiri in gand , uitandu-ma pierduta in zare cu ochii lipiti de infinitatea stelelor deasupra mea. Ma asteptam sa ma gandesc la mine, la luptele mele interioare, la slabiciunile mele, la cat de repede par sa uit zilele aste...

Am facut curatenie in apartamentul blocat in timp. Am scos la aer caiete, amintiri si poezii. Le-am adunat apoi incet pe toate si am observat ceva ce m-a intristat. Ca nu am poze cu tine. Ca nu am poze cu mine. Ca nu am nimic pe hartie care sa imi aduca aminte de noi. Intr-o era digitala , ai spune, e aiurea sa mai tii poze pe hartie. Toate sunt digitale si te pot vedea oricand... Dar mie imi e dor de o amintire palpabila. Tin minte cum udam cu lacrimi o scrisoare cand eram mica. Cum ascundeam sub perna o scrisoare iubita sau o poza ... ca pe o comoara nepretuita ce nu avea voie sa iasa la lumina decat seara. Seara , cand dupa aventurile zilei, ma puneam in pat si descopeream sub perna aceeasi hartie moale , aceeasi poza cu marginile murdare si inmuiate in saruturi si lacrimi de speranta. Doamne cat timp a trecut de atunci? 5 ani? 10 ani? 20 ?!? .. cum am lasat sa treaca timpul pe langa mine, fara sa am nimic care sa imi aminteasca de fluturii in stomac, ...

Stau in pragul unei case si astept. As bate la usa dar nu mai e nimeni acasa. Am cheie, sau cred ca am avut.. Pe obraji curg siroaie de lacrimi. Lacrimi inghitite in ani de zile, lacrimi fierbinti de rusine si de durere.. Sunt unele momente in viata cand trebuie sa te opresti din ceea ce faci , pentru ca faci rau. Pentru ca provoci mai multa durere chiar daca tu vrei sa provoci doar dragoste.. sunt momente cand trebuie sa te uiti inapoi si sa vezi ce nu ai vrut sa vezi.. cat de mult ai gresit si cata durere ai lasat in spatele tau.. Asa ca plang... plang lacrimi fierbinti de rusine... mie rusine de mine pentru ca am lasat sa se intample asa ceva. Nu am scuza si nici nu vreau sa caut vreo vina... Am insistat in incapatanarea mea ca eu sunt cea nedreptatita, ca eu sunt cea care sufera... doamne cat am fost de oarba...  Am sa curm eu durerea si am sa ma opresc. Am sa te dezleg de mine si am sa stau in pragul casei ... am sa ma dezleg de tine si am sa ard firul rosu ...