Kiki's Thoughts

E 3 dimineata si iar nu dorm. Ascult in casti muzica noastra si furtuna din suflet urla ca un viscol de iarna. Imi doresc sa adorm sa te pot visa , sa pot evada din inchisoarea mea de mutenie si sa strig la luna si la stele sa opreasca timpul.. am pasit pe un drum gresit si acum nu pot sa ma mai intorc … Si mie frica .. de mine si de ce simt si de ce s-ar putea intampla daca rup lanturile conformitatii si ma las ghidata doar de emotii si dorinte … Si mie frica de tine si de haosul pe care las aduce in viata ta daca ar fi sa vin intro zi si sa spun - iubitule , am ajuns acasa .. Mie frica de obsesia cu care iti visez buzele pe ale mele , de parca le simt gustul, mie frica de faptul ca a trecut atata de mult timp intre noi si eu sunt inca dependenta de tine … Si apoi ma opresc din spirala asta de sentimente si emotii si dramatism si inchid ochii… miroase a 16 ani, a dimineti reci si insorite, a fluturi in stomac , a pauza mare. Simt cum curge peste mine o liniste tacuta si sub pleoape...

Mi-e frica in fata la atata nesiguranta si tot ce vreau e sa ma asez la pieptul tau si sa inchid ochii. Lasa-mi amintirile daca e sa pleci vreodata si mai lasa-mi ceva ... un sarut .. Nu ma lasa in urma , poarta-ma in inima si in gand cum te port eu in fiecare zi si noapte. Vino la noapte la geamul meu Zburatorule , Luceafar drag, si lasa-mi pe pervaz amintirile si pe buze un sarut , in inima un loc cald si siguranta ca dimineata voi vedea numele tau pe ecranul telefonului pana voi inchide ochii... te iubesc..

Viata e un balans continuu, mergand pe o sfoara intinsa, fara plasa . Si ma vad acum , undeva la mijlocul sforii, si greutatile pe care le port pe umeri sunt mai multe decat atunci cand am inceput drumul. Am crezut atunci ca timpul ma invata sa perfectionez mersul in balans .. dar poate am facut-o legata la ochi si din inertie.. E parca s-a ridicat valul de pe privirea mea si doar acum vad ca funia nu e dreapta , ci urca. Pasii mei m-au adus pana aici , dar simt ca mai departe singura nu voi reusii… Parca am sarit peste un curs in care te invata cineva cum sa continui, cand te blochezi la inaltime, prea departe sa te mai intorci , prea aproape de tel ca sa renunti.. Intind mana parca chemand pentru ajutor .. simt cum responsabilitatile si datoria ma imping din spate sa avansez , desi picioarele imi sunt inghetate .. un picior in fata celuilalt, mainile intinse inspre cer si privirea inainte .. Incerc sa strig dupa ajutor dar nimic nu iese pe gura .. o lacrima muta cade si ea in...

Ma surprinzi mereu .. pe cand cred ca in sfarsit am inteles despre tine mai mult, imi dezvalui o alta latura a ta. Te descopar de fiecare data la fel, desi diferit. Timpul pare sa ne fi maturizat pe amandoi .. culmea ca pe atunci exact timpul era dusmanul nostru cel mai mare. Cred ca ai fost pus in drumul meu sa ma inveti sa fiu eu. Si eu.. eu oare de ce am fost pusa in drumul tau? Sa te scot din gaurile negre in care te afunzi? Sa trezesc in tine pasiuni interzise? Sa te iubesc asa cum esti ? Sa te dezamagesc? Sa te ranesc? Sa te pierd? … Mereu ai fost cel mai sincer suflet pe care l-am intalnit si totusi, cateodata simt ca imi ascunzi ceva. Poate ca sa nu deranjezi sau poate ca sa nu ranesti.. Mi te imaginez de multe ori iesind din calmul tau, prinzandu-ma de dupa talie si furandu-ma in miez de noapte , ca pe vremea bunicilor … si zambesc in coltul buzelor la nebunia gandului meu … M-am bucurat la fiecare bucurie a ta, am plans la fiecare suparare si m-am enervat de limitele c...

A fost o data ca niciodata , intr-un regat indepartat … Asa incep toate basmele pe care le-am auzit si citit in copilarie. E ciudat acum cand ma gandesc la basme, dupa 3 decenii de viata, parca suna putin prostute. Viata mi-a aratat ca balaurul nu e defapt cel rau, ca printul calare pe cal alb e narcisist si ca Alba ca Zapada mai bine ramanea cu cei 7 pitici. Cred ca am simtit basmul doar de cateva ori in viata mea de pana acum, nici macar de destule ori sa le numar pe degetele de la o mana , desi am crezut de multe ori ca sunt fie Cenusereasa fie Scufita Rosie. Dar sti, printul meu nu mi-a gasit pantoful si am ratacit drumul pana la casa bunicii, alergand dupa lup. Si apoi , notiunea aceea nebuna , ca “au trait fericiti pana la adanci batraneti”!?! Sti de ce basmul se termina acolo? Pentru ca nimeni nu vrea sa stie ce se intampla dupa ce ajungi la castel si trebuie sa traiesti cu mama vitrega , ca printul e mai mult plecat la vanatoare de balauri si tu, printesa fermecata, stai toata...

> Am adormit prea devreme in seara asta si m-am trezit dupa cateva ore in intuneric. Ochii nu se obisnuisera inca cu intunericul din camera asa ca i-am inchis inapoi ca poate poate sa visez .. sa te visez … M-am regasit intr-o cafenea, asezata la masa de langa geam, intr-un decor alb-negru, ca si cum as fi pasit intr-o schita de Revelion dintr-o vreme apusa. In geam batea o ploaie marunta si pe masa in fata mea , isi ridica domol si lenes aburul, o cana de ceai. M-am pierdut cu ochii pe geam, parca cautand in imaginea distorsionata ceva. O amintire de al carui colt nu ma puteam atinge, un cantec iubit care statea pe varful limbi dar nu iesea din inchisoarea buzelor mele. Aprind o tigara si ma bucur de fumul care ma invaluie si ma simt mai la locul meu in decorul acesta straniu. Ma uit catre usa, apoi catre scaunul gol din fata mea. Liniste. Liniste si jazz. Ridic cana la buze si simt aroma de amintire, de vanilie si hibiscus. Si atunci intrii in cafenea. Scuturi umbrela neagra de...

Simt cum se termina anul. Magazinele se umplu de luminite si am schimbat deja hainele pentru unele mai groase. Diminetile sunt reci si friguroase si soarele parca se pregateste sa ne paraseasca lasand in locul lui cerul gri. Simt cum ceata ia stapanire peste parcul nostru si uda pavaje si banci. Copacii devin negri cu pete de portocaliu acolo unde toamna inca se mai incapataneaza sa ramana agatata. Simt cum iti ridici gulerul de la palton si cum seara te duci la culcare din ce in ce mai tarziu sperand si asteptand Luna sa apara pe cerul negru fara stele. Simt cum trece timpul prin noi cu fiecare vatalug de ceata care imi umezeste parul cand ma plimb pe strada pustie in salbaticia in care m-am autoizolat. Simt cum mergi in pas cu mine , cu ochii in fata , la distanta de un cuvant. Desi drumurile noastre sunt de ceva vreme paralele, cumva, undeva ne intersectam mereu atrasi ca magnetii, insetati dupa atata viata . Simt vie in noi ceva , un ceva ce se prinde cu dintii de suflet...