Kiki's Thoughts

In the silence of chaos I hear your voice  Calling my name and burning my ears… In the dead of the night I think I still have a choice To save my heart and dry my tears … If there was only one more day on Earth for us  I think we could spend it at the beach.. Laying on the sand and look out , just out of reach At the crystal blue waves … If there was only one more day for you and me  I think we could spend it in bed.. Kissing and carresing gingerly, You holding me tight and me kissing the point where your nose meets your forehead .. If there was only one more day , I would wish it to be night So that the darkness would conceal my fright That when the Sun came up tomorow  You would just see what was left of my sorrow. But there are many days and many nights to come And go and come again Many with and many without you .. The kisses salty from our tears will always remind us, That if we had only one more day , It will always be tomorrow ..

E prea tarziu in noapte .. sau poate prea devreme de dimineata.. exista o vorba - nimic bun nu se intampla dupa ora 2 noaptea .. M-a trezit in  zapuseala din camera si ridicandu-ma sa ma asez pe terasa intunecata am cazut pe ganduri… sti, se intampla asta tot mai des in ultima vreme .. sa cad pe ganduri .. Ma gandesc la de toate si la nimic .. cateodata ma prinde rasaritul pierduta intrun-un fir de gand precum un vis dar cu ochii deschisi . O lume doar a mea in care , pe care, o creez in spatele genelor .. si am observat ca sunt prinsa intr-un cerc vicios .. o repetitie a unei dorinte, a unui vis, a unei amintiri sau o realitate aternativa daca vrei .. Sti ca se zice ca suntem blestemati sa avem amintiri?  Sti ca in acest vis aevea esti mereu strainul meu ?  Si sti de ce e cerc vicios? .. spune-mi sti? Eu inca caut raspunsul . Poate e o obsesie , inradacinata adanc in suflet , hranita cu amintiri si dorinta de a recreea ceva ce imi doream sa fie …. Poate e o dependenta , ...

De cateva ore stau si citesc … citesc un an din viata ta . Sti, crezusem ca te-ai oprit acum ceva timp, si tot reimprospatand pagina, la un moment dat sa incarcat .. si in fata ochilor mei s-a desfasurat un an .. un an greu .. Cu cat citeam mai mult cu atat curgeau lacrimile mai repede .. nici un scancet, nici un sunet , doar lacrimi care se rostogolesc in jos pe obraji . Am inchis ochii si te-am vazut, intins pe spate in pat, in camera intunecata adunand bucati de suflet .. si am plans … Suflet frumos, om bun , om iubit, suflet pereche.. ma doare durerea ta pentru ca am trecut prin ea ? Ma doare pentru ca am adunat cu greu si eu bucati microscopice de suflet ? Plang pentru ca ce am citit m-a impuns ca un cutit in suflet , pentru ca durerea ta era atat de vie in cuvinte simple .. pentru ca e un strigat de ajutor ? .. Ma durut pentru ca e nedrept.. pentru ca tu meriti mai mult ca orice om din viata asta sa fi fericit.  Ma durut pentru ca si eu am vina mea , am contribuit si eu candv...

A nins azinoapte dar nu s-a depus. Pamantul inghetat pastreaza urmele umede a unor fulgi mici si sfiosi, inca nedezvoltati spre acei pufosi si mari care cadeau peste noi la Sinaia. In fiecare an care trece de cand am fost acolo, la zapada, la hotel… mintea mea ajunge acolo nevoit sau mai mult ghidata , de mirosul de zapada adus de vantul care mangaie crestele de munte din curtea mea. Fiecare fulg, ca o picatura chinezeasca, tortureaza mut . Fiecare zgribulire de piele , ca electricitatea statica, arde adanc. Inchid ochii strans si incerc sa alung gandurile mai putin placute de atunci si incerc sa ma agat de imaginea corpurilor fierbinti , agatate unul de celalalt, nici unul dorind dezlipirea. Desi era cald in camera, spatiul pe care il lasai intre noi era mai rece ca gheata… E frig afara si un nor albgri troneaza peste cerul de noapte, transformand noaptea intr-o ceata perpetua. Toate frunzele au cazut, toata iarba si toate floriile s-au ofilit muscate de ger . Trec iernile dra...

Privesc picuri de ploaie cum se lovesc de via doldora de ciorchine coapte si stiu ca toamna e aici. Trasez cu degetele pe geam un picur curat si rece cum aluneca pe suprafata de sticla si ma intreb daca colivia mea de aur are usa deschisa … Ascult muzica de pian si ma gandesc la copilaria demult apusa, cand tata canta la pian in sufragerie si noi stateam in pat inca cateva minute bune sa ascultam…inca de atunci viata mea avea coloana sonora … Norii grei se aduna deasupra mea si ma gandesc melancolic la seri friguroase de octombrie , la plimbari de mana cu tine.. dar tu de ceva vreme , cauti alta mana pe care sa o tii in cadura palmei tale .. De o vei intalnii la munte , spune-i ca e frumoasa ca si soarele tomnatic cand rasare peste piscuri.. De o vei intalnii la mare, roag-o sa alerge cu tine in valurile reci , ca sa simtiti ca momentul e adevarat si sa vi-l imprime in memoria pielii.. De o vei intalnii in parc, aseaz-o pe banca noastra si povesteste-i cum stele sclipesc in och...

A venit toamna din nou .. mereu ma surpride acea noapte cand caldura inabisitoare se risipa precum ceata , intr-un frig umed ce ajunge pana la oase. Iubesc toamna, culoriile ei ma fascineaza mereu. Iubesc aerul rece de dimineata ce imi face pielea de gaina si imi intareste sfarcurile sub camasa de noapte prea subtire pentru acest anotimp. Iubesc toamna pentru ca mi te-a adus pe tine. Tu, cel care mirosi a ploaie de octombrie cu iz de zapada timpurie. Tu , cel care ridici gulerul la haina , plimbandu-te prin parcul udat de ploi. Tu, cel care aduci fulgere si tunete in cea mai intima soapta in urechile mele. In fiecare an de cand te iubesc, toamna vine cu romantism si nostalgie. In visele mele tomnatice esti misterios si cald , sarutarile ne incalzesc buzele infrigurate de vant. Sti , mereu ma surprinde acest sentiment.. stiu ca urmeaza sa vina, ma pregatesc pentru el cu saptamani inainte , dar totusi ma surprinde… A venit toamna si parca ma doare mai tare ca nu esti aici … ma ...

Azi am suras. Un zambet cald de nostalgie a lasat aripile de fluture lin pe buzele mele si am inchis ochii lasandu-ma prada amintirilor. Niste amintiri atat de … casnice , dar atat de sfinte sufletului meu. Dupamese calde de mers la cumparaturi, seri in care ieseam cu prietenii la masa … seara cand am plecat val vartej la Muntele Rece sa ajutam un amic, cand m-ai prins de mana in masina si i-ai spus “ ii e frica de intuneric si mers cu masina noaptea”… Cateodata ma intreb de ce nu am vazut mai des la tine cum se crapa masca de mascul independent … de ce doar la ceas de noapte cand ma cautai in pat, flamand dupa atingerea pielii mele fierbinti adormite , puteam sa simt totalitatea si intensitatea sentimentelor ? Eram doar noi doi… de ce ne-am ascuns in roluri predestinate de societate ? De ce rezistai , de ce te impingeam ? … Un nor negru mi-a umbrit zambetul si mi-am inghitit durerea ce acum imi impunge si mai adanc spinul in suflet. Ceva nu ma lasa in pace .. ceva ce ma va mac...

E 3 dimineata si iar nu dorm. Ascult in casti muzica noastra si furtuna din suflet urla ca un viscol de iarna. Imi doresc sa adorm sa te pot visa , sa pot evada din inchisoarea mea de mutenie si sa strig la luna si la stele sa opreasca timpul.. am pasit pe un drum gresit si acum nu pot sa ma mai intorc … Si mie frica .. de mine si de ce simt si de ce s-ar putea intampla daca rup lanturile conformitatii si ma las ghidata doar de emotii si dorinte … Si mie frica de tine si de haosul pe care las aduce in viata ta daca ar fi sa vin intro zi si sa spun - iubitule , am ajuns acasa .. Mie frica de obsesia cu care iti visez buzele pe ale mele , de parca le simt gustul, mie frica de faptul ca a trecut atata de mult timp intre noi si eu sunt inca dependenta de tine … Si apoi ma opresc din spirala asta de sentimente si emotii si dramatism si inchid ochii… miroase a 16 ani, a dimineti reci si insorite, a fluturi in stomac , a pauza mare. Simt cum curge peste mine o liniste tacuta si sub pleoape...

Mi-e frica in fata la atata nesiguranta si tot ce vreau e sa ma asez la pieptul tau si sa inchid ochii. Lasa-mi amintirile daca e sa pleci vreodata si mai lasa-mi ceva ... un sarut .. Nu ma lasa in urma , poarta-ma in inima si in gand cum te port eu in fiecare zi si noapte. Vino la noapte la geamul meu Zburatorule , Luceafar drag, si lasa-mi pe pervaz amintirile si pe buze un sarut , in inima un loc cald si siguranta ca dimineata voi vedea numele tau pe ecranul telefonului pana voi inchide ochii... te iubesc..

Viata e un balans continuu, mergand pe o sfoara intinsa, fara plasa . Si ma vad acum , undeva la mijlocul sforii, si greutatile pe care le port pe umeri sunt mai multe decat atunci cand am inceput drumul. Am crezut atunci ca timpul ma invata sa perfectionez mersul in balans .. dar poate am facut-o legata la ochi si din inertie.. E parca s-a ridicat valul de pe privirea mea si doar acum vad ca funia nu e dreapta , ci urca. Pasii mei m-au adus pana aici , dar simt ca mai departe singura nu voi reusii… Parca am sarit peste un curs in care te invata cineva cum sa continui, cand te blochezi la inaltime, prea departe sa te mai intorci , prea aproape de tel ca sa renunti.. Intind mana parca chemand pentru ajutor .. simt cum responsabilitatile si datoria ma imping din spate sa avansez , desi picioarele imi sunt inghetate .. un picior in fata celuilalt, mainile intinse inspre cer si privirea inainte .. Incerc sa strig dupa ajutor dar nimic nu iese pe gura .. o lacrima muta cade si ea in...

Ma surprinzi mereu .. pe cand cred ca in sfarsit am inteles despre tine mai mult, imi dezvalui o alta latura a ta. Te descopar de fiecare data la fel, desi diferit. Timpul pare sa ne fi maturizat pe amandoi .. culmea ca pe atunci exact timpul era dusmanul nostru cel mai mare. Cred ca ai fost pus in drumul meu sa ma inveti sa fiu eu. Si eu.. eu oare de ce am fost pusa in drumul tau? Sa te scot din gaurile negre in care te afunzi? Sa trezesc in tine pasiuni interzise? Sa te iubesc asa cum esti ? Sa te dezamagesc? Sa te ranesc? Sa te pierd? … Mereu ai fost cel mai sincer suflet pe care l-am intalnit si totusi, cateodata simt ca imi ascunzi ceva. Poate ca sa nu deranjezi sau poate ca sa nu ranesti.. Mi te imaginez de multe ori iesind din calmul tau, prinzandu-ma de dupa talie si furandu-ma in miez de noapte , ca pe vremea bunicilor … si zambesc in coltul buzelor la nebunia gandului meu … M-am bucurat la fiecare bucurie a ta, am plans la fiecare suparare si m-am enervat de limitele c...

A fost o data ca niciodata , intr-un regat indepartat … Asa incep toate basmele pe care le-am auzit si citit in copilarie. E ciudat acum cand ma gandesc la basme, dupa 3 decenii de viata, parca suna putin prostute. Viata mi-a aratat ca balaurul nu e defapt cel rau, ca printul calare pe cal alb e narcisist si ca Alba ca Zapada mai bine ramanea cu cei 7 pitici. Cred ca am simtit basmul doar de cateva ori in viata mea de pana acum, nici macar de destule ori sa le numar pe degetele de la o mana , desi am crezut de multe ori ca sunt fie Cenusereasa fie Scufita Rosie. Dar sti, printul meu nu mi-a gasit pantoful si am ratacit drumul pana la casa bunicii, alergand dupa lup. Si apoi , notiunea aceea nebuna , ca “au trait fericiti pana la adanci batraneti”!?! Sti de ce basmul se termina acolo? Pentru ca nimeni nu vrea sa stie ce se intampla dupa ce ajungi la castel si trebuie sa traiesti cu mama vitrega , ca printul e mai mult plecat la vanatoare de balauri si tu, printesa fermecata, stai toata...

> Am adormit prea devreme in seara asta si m-am trezit dupa cateva ore in intuneric. Ochii nu se obisnuisera inca cu intunericul din camera asa ca i-am inchis inapoi ca poate poate sa visez .. sa te visez … M-am regasit intr-o cafenea, asezata la masa de langa geam, intr-un decor alb-negru, ca si cum as fi pasit intr-o schita de Revelion dintr-o vreme apusa. In geam batea o ploaie marunta si pe masa in fata mea , isi ridica domol si lenes aburul, o cana de ceai. M-am pierdut cu ochii pe geam, parca cautand in imaginea distorsionata ceva. O amintire de al carui colt nu ma puteam atinge, un cantec iubit care statea pe varful limbi dar nu iesea din inchisoarea buzelor mele. Aprind o tigara si ma bucur de fumul care ma invaluie si ma simt mai la locul meu in decorul acesta straniu. Ma uit catre usa, apoi catre scaunul gol din fata mea. Liniste. Liniste si jazz. Ridic cana la buze si simt aroma de amintire, de vanilie si hibiscus. Si atunci intrii in cafenea. Scuturi umbrela neagra de...

Simt cum se termina anul. Magazinele se umplu de luminite si am schimbat deja hainele pentru unele mai groase. Diminetile sunt reci si friguroase si soarele parca se pregateste sa ne paraseasca lasand in locul lui cerul gri. Simt cum ceata ia stapanire peste parcul nostru si uda pavaje si banci. Copacii devin negri cu pete de portocaliu acolo unde toamna inca se mai incapataneaza sa ramana agatata. Simt cum iti ridici gulerul de la palton si cum seara te duci la culcare din ce in ce mai tarziu sperand si asteptand Luna sa apara pe cerul negru fara stele. Simt cum trece timpul prin noi cu fiecare vatalug de ceata care imi umezeste parul cand ma plimb pe strada pustie in salbaticia in care m-am autoizolat. Simt cum mergi in pas cu mine , cu ochii in fata , la distanta de un cuvant. Desi drumurile noastre sunt de ceva vreme paralele, cumva, undeva ne intersectam mereu atrasi ca magnetii, insetati dupa atata viata . Simt vie in noi ceva , un ceva ce se prinde cu dintii de suflet...

M-am plimbat prin cartierul copilariei mele si totul parea neschimbat. Copacii pictati de toamna in culori puternice, balcoane scaldate in ultimele raze de soare a dupa-amiezii , copii se joaca leapsa razand zglobiu. Miroase a iarba tunsa proaspat si frunze sarutate de ceata de azi dimineata. Eu asa am cunoscut toamna, printre blocuri. Cu parfumul de ghiozdan nou si jocuri de copii pana se aprindeau felinarele pe strada. Cateodata si dupa. Am cunoscut o iubire in toamna. In acest cartier al copilariei mele , toamna facea iubirea mai romantica … Mi se perinda prin fata ochilor intalniri stangace langa blocul acela gri , sarutari fierbinti ascunse sub umbrela , la lumina felinarului de langa cinema. Parca si aerul de aici miroase la fel. Un amestec dulceag de fructe coapte cu iuteala si acreala muraturilor .. cominc nu? Dar sa adaug poate si vantul rece de dimineata si soarele cu dinti care ma pacalea mereu sa ma imbrac mai subtire decat trebuia , si tabloul e complet. Toamna ...

Am iesit in răcoarea nopții să imi răcoresc visele fierbinți cu tine. Am luat cu mine muzică și o pătura moale. M-am asezat pe terasa și am admirat o lună plină și roșie parcă pictată pe un cer indigo și m-am infășurat in patură.. am stat acolo si am privit spre luna tacuta. Te-am ținut de mană azi , te-am imbrățișat si am simțit căldura ta .. străin iubit, parcă nu trecuse nici măcar o bătaie de inima intre noi si totuși.. Imi simt nasul rece si o lacrimă mică imi sclipeste in colțul ochiului. Esti atât de calm si de obosit .. precum un soldat venind acasă dupa lupte grele , victorios dar si invins .. Ce usor putem sa reintrăm in roluri pe care le-am jucat unul in viata celuilalt.. cât de usor se leaga intimitatea, cuvintele, increderea, dragostea.. cât de usor a fost să mă pierd in discursul tău calm si in tonul vocii tale .. cât de mult imi doream să mă asez la pieptul tău, să mă mângâi prin par si sa simt ca totul va fi bine. Aprind o tigara si expir aburul inspre cerul...

Vino si fura-ma la noapte, ia-ma cu tine departe in lume unde nimeni nu ne cunoaste si unde putem sa uitam tot sa incepem de la zero… Vino si fura-ma la noapte , ia-ma in brate si poarta-ma la pieptul tau soptindu-mi ca nimeni si nimic nu ma va mai lua de langa tine … Vino si fura-ma la noapte … O lacrima fierbinte se desprinde dintre gene cand realizarea ca tu in noaptea asta nu ai sa vii… si nici in alta noapte .. poate doar in visul meu . In visul meu esti Luceafar si eu Catalina, si cobori in camera mea din turnul palatului. Esti Inger esti si Demon si durere si pacat, si dragoste si nebunie , si pansament si otrava. La noapte vin sa te fur din visul tau fierbinte, am sa-mi lipesc buzele de ale tale si bucatile de suflet se vor lipii la loc…poate nu perfect, dar pentru un moment in timp , in vis , lumea se va oprii. Te voi ridica din pat de mana , si vom disparea precum o ceata in lumina rasaritului … Dezbracati de haine si de ganduri, imbratisati piele pe piele vom hoinari...

  In linistea serii, am deschis geamul să privesc Luna… aerul rece dinspre munte imi spune că toamna vine cu pași repezi , coborând agale prin pădure… Undeva in intunericul camerei, răsună muzică de jazz , de pian…   Știi, imi aduce aminte de câte ori visam cu ochii deschiși la aventuri impreună … Cândva, vom avea ferestre către cer.. Cândva vom vedea un apus la malul unei mări străine… Cândva vom culege stele impreună, noaptea pe un vârf de munte …  Cândva … vom fi doar noi doi … Privesc geloasa către Luna, pentru ca ea poate să intre prin fereastră la tine in cameră .. Urăsc puținele stele de pe cerul meu , pentru că pot să te privească nestingherite cum dormi liniștit… Vântul mă bate rece pe obraz, ca să realizez lacrima fierbine ce căzuse neobservata dintre gene.. Poate intr-o zi, nu o să mai doară dorul meu .. Poate , cândva …

  Dupa zile intregi de arsita, a venit pe nesimtite ploaia. Bate tacuta la geamul meu si un vant rece vine dinspre miazazi. Mai este doar o luna pana la Septembrie, luni. Si cu realizarea asta, imi dau seama ca anul e pe sfarsit. Si va trece si el si voi mai imbatranii, si inca un fir alb va marca trecerea lui… Te-am visat azinoapte , in timp ce corpul meu ardea in naduseala noptii, visele mele erau reci si departe..  … aveai un palton negru si moale si te plimbai linistit prin parc cand te-am oprit si te-am sarutat. Pentru cateva secunde am simtit prin vis buzele tale pe ale mele. Un sarut atat de adevarat de parca era smuls din realitatea unei amintiri… Ti-am mangaiat obrazul si mi-ai zambit stiutor.. apoi ai pornit din nou pe drumul tau, lasandu-ma in urma ta. M-am asezat pe banca de lemn intunecat si am asteptat.  Norii gri si grei se plimbau lenes pe cer si mirosea a zapada. M-am cutremurat in somn de un frison rece si sanii mi-au impuns prin camasa de noapte. Am rid...

  E liniste in coltul meu de lume in seara asta. Luna e rosie si mare, ca o felie de pepene parguit. Pe cerul negru de vara vad presarate miliare de stele , atat de multe si de stralucitoare incat ma fac sa ma simt ca un graunte de nisip… Palele ventilatorului deabea fac fata la zapuseala din camera in care stau, lungita in pat, gandindu-ma la … sincer? La tine. Trec zile, saptamani, ani ! Si eu ma gandesc tot la tine.  Stii, as vrea sa iti scriu scrisori. Pe hartie parfumata, sa asez ganduri ascunse si sa le trimit … dar sti, sertarul e plin de hartie si de pene, calimara are cerneala.. dar sunt scrisori care nu le voi trimite niciodata. Par nedreapta , egoista, pentru ca vreau sa fiu mereu in gandul tau , desi.. Am incercat sa imi traiesc viata linistita, am incercat sa cladesc ceva de care sa fiu mandra - atunci de ce ma simt ca o impostoare? De ce simt ca totul  e doar un vis si ca atunci cand ma voi trezii, voi fi in patul tau.. al nostru? Apoi as cobora din mansarda...